Cosul meu
Cosul este gol!

Adevarul dureros despre 11 septembrie

04-12-2012
Dovezile despre faptul că niciunul dintre zborurile oficiale - care au fost anunţate de guvernul american şi de mass-media că s-au prăbuşit cu ocazia tragicelor evenimente din 11 Septembrie 2001 – nu corespund realităţii, sunt copleşitoare şi în prezent ele nu mai pot fi negate. De altfel, tot mai mulţi americani realizează imensa minciună care le-a fost servită timp de 10 de ani de către cabala administraţiei americane, despre evenimentele din acea perioadă. Astfel, Zborul 77 nu a lovit nici pe departe Pentagonul, iar Zborul 93 nu s-a prăbuşit în Shanksville. Mai mult decât atât, chiar dacă cu toţii am văzut imaginile video cutremurătoare în care ni se spunea că ceea ce a lovit Turnul de Nord din New-York a fost Zborul 11, iar că Turnul de Sud a fost lovit de Zborul 175, acestea sunt de asemenea minciuni. Minciuna nu constă în faptul că Turnurile Gemene nu au fost lovite, ci ea se referă la faptul că aparatele de zbor care le-au lovit nu au fost deloc cele aparţinând zborurilor oficiale invocate de autorităţi. Dar, dacă ele nu au fost zboruri oficiale, atunci ce anume au fost? Şi care este motivul pentru care guvernul american s-a străduit cu atâta putere să inducă în conştiinţa maselor ca a fost vorba despre un act terorist al Al-Quaida?


Aşa cum a demonstrat în mod limpede site-ul Pilots for 9/11 Truth (http://pilotsfor911truth.org/), Zborul 93 se afla în aer în acea zi, însă era deasupra Champaign-Urbana din statul Illinois, DUPĂ ce – conform afirmaţiilor oficiale – el se prăbuşise, chipurile, în Shanksville. De asemenea, Zborul 175 se afla şi el în aer deasupra Harrisburg şi Pittsburgh, MULT TIMP după ce el „se zdrobise” de Turnul de Sud. Într-adevăr, înregistrările oficiale arată că cele două zboruri nu au fost anulate din evidențe până pe 25 septembrie 2005, ceea ce înseamnă că, în realitate, niciunul dintre acele avioane nu s-a prăbuşit de fapt. Cei care vor să conteste aceste date vor trebui de asemenea să contrazică Arhivele Biroului de Transport şi Statistică, care arată că zborurile 11 şi 77 nici măcar nu au fost programate pentru zbor în acea fatidică zi de 9 septembrie 2001.

O altă aberaţie oficială este cea a cauzei prăbuşirii Turnurilor Gemene şi a clădirii WTC-7, cauză ce este corelată cu temperatura provocată de focul declanşat de explozie şi arderea combustibilului avioanelor. În conformitate cu această „concluzie” a oficialităţilor, oţelul de construcţie s-ar fi „înmuiat”, ceea ce ar fi dus în cele din urmă la prăbuşirea unui etaj peste altul, până la căderea întregului bloc. Astfel, acest „proces” a făcut că mai întâi să se prăbuşească Turnul de Sud, iar apoi cel de Nord. Aspectul e ironic prin el însuşi, deoarece focul a durat mai mult în Turnul de Nord, care a fost lovit primul, dar cu toate acestea, nu se ştie cum, Turnul de Sud a căzut înaintea celui de Nord. Aşa cum a demonstrat şi Chuck Boldwyn în multiple ocazii, focurile modeste care au fost declanşate de explozia combustibilului avioanelor sau alte cauze minore ce au fost invocate nu ar fi putut niciodată genera căderea celor două imense Turnuri Gemene. Iată în sinteză motivele ce nu lăsă loc contrazicerii:
1. Cea mai mare parte a combustibilului, care a fost kerosen, a ars în marile bule de foc iniţiale, în primele 15 secunde de la impact. Mai jos de etajele 96 şi respectiv 80 din Turnurile de Nord şi de Sud, oţelul era rece şi neafectat de foc şi de explozii.
2. Temperatura de topire a oţelului este de aproximativ 1500 grade Celsius, fiind cu mai mult de 500 de grade mai mare decât temperatura maximă a focului obţinut din arderea combustibilului. S-au analizat 236 de eşantioane şi s-a descoperit că 233 dintre ele nu au fost expuse la temperaturi mai mari de 260 de grade Celsius, iar celelalte nu mai mult de 650 de grade.
3. Laboratoarele specializate au dat certificate de garanţie pentru oţelul folosit în construcţie, specificând că acesta poate rezista fără probleme la temperaturi de 1100 de grade Celsius timp de 3-4 ore, fără efecte notabile asupra lui. Focul în cele două turnuri nu a ars decât o oră în Turnul de Sud şi o oră şi jumătate în Turnul de Nord.
4. Dacă oţelul s-ar fi topit cu adevărat şi ar fi cauzat prăbuşirea turnurilor, atunci aceasta ar fi condus la un comportament complet diferit al clădirilor. Materialul de construcţie s-ar fi deplasat asimetric, iar etajele nu ar mai fi căzut în niciun caz atât de ordonat, abrupt şi repede, aşa cum au făcut-o în realitate.
Chiar dacă nu putem reconstrui cele două turnuri pentru a verifica adevărul celor spuse, totuşi „istoria” pare să o fi făcut deja în cazul marelui incendiu care a cuprins cel de al 11-lea etaj din Turnul de Nord, de pe data de 13 februarie 1975, care a ars 3-4 ore la temperaturi estimate la 1100 grade Celsius. După ce focul a fost stins s-a constatat că nicio bucată de oţel nu a trebuit să fie înlocuită, ca urmare a testelor efectuate.

Acestea sunt doar unele dintre elementele care ne arată minciuna oficială ce a fost servită lumii întregi despre atentatul „terorist” din 11 septembrie 2001. Zeci de alte dovezi au fost prezentate în documentare şi articole foarte bine documentate în ultimii ani, demontând astfel construcţia „atentatului” asupra Americii. Rămâne, desigur, marea întrebare: cine şi de ce a regizat, totuşi, marea tragedie? Răspunsul este implicit şi el nu poate fi găsit decât în curtea Serviciilor Secrete şi al Guvernului din Umbră.


comments powered by Disqus