Cosul meu
Cosul este gol!

Baze militare secrete in subteran si in oceane – o dovada a intentiilor oculte pe care le are cabala mondiala din umbra (1)

Autor: Resonance 05-04-2016
Abia în anul 2013 Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) a admis, cu dificultate, existenţa faimoasei Zone 51 (http://nsarchive.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB443/), asupra căreia au existat numeroase „controverse” încă de la sfârşitul anilor ’70.

Harta bazei secrete Zona 51/Groom Lake din deşertul Nevada (SUA),
declasificată de CIA pentru prima dată în august, 2013

Deşi această bază militară secretă americană „nu a existat” înainte ca CIA să facă declaraţia de presă oficială, totuși era evident că în acea zonă din deşertul Nevada se petreceau lucruri pe care Forțele Aeriene ale SUA doreau să le țină în cel mai mare secret.

Totul a început în anul 1974, odată cu fotografia luată de cei patru astronauţi ai misiunii Skylab (un program de cercetare a spațiului cosmic din apropierea Pământului, susţinut de NASA), care din greşeală a fost publicată în presă. Fotografia înfăţişa cu claritate existenţa unei baze secrete în regiunea Groom Lake (fundul unui lac secat din deșertul Nevada).

Fotografia bazei secrete din Zona 51, care a declanşat „furtuna” discuţiilor
pe tema securităţii naţionale în SUA, începând cu anul 1974

Conform unei înţelegeri pe termen lung între NASA şi comunitatea Serviciilor Secrete americane, în frunte cu CIA, se stabilise că orice fotografie care era luată din spaţiu să nu fie oferită mass-media decât după ce în prealabil ea a fost examinată şi verificată de National Photographic Interpretation Center, o instituţie de securitate americană, specializată în analiza grafică şi cea video.


Panica ce a fost creată atunci la nivel înalt diplomatic a tulburat mult apele la Washington. În acea perioadă, directorul CIA era William Colby, care a adresat o interpelare scrisă mai multor membri (numele lor a rămas secret şi în zilele noastre) ce aveau acces la acelaşi nivel de securitate ca şi el. Colby a subliniat că Zona 51/Groom Lake constituia un secret la cel mai înalt nivel pentru SUA, fiind singura zonă care nu trebuia fotografiată. Aceasta confirmă faptul că CIA considera acea regiune ca fiind singura de pe Pământ, prea „delicată” pentru a fi fotografiată din spaţiu.

Măsurile extraordinare de securitate în legătură cu acea zonă aveau un sens foarte clar, chiar dacă el nu era specificat. Instituţiile secrete americane care erau implicate în activităţile de spionaj şi contrainformaţii ştiau, de pildă, că pe lângă testarea unor tipuri foarte speciale de avioane-spion, în cadrul bazei din deșertul Nevada se realizau mult mai multe proiecte şi studii decât atât.



Într-adevăr, această bază militară secretă a fost în anii ’60 şi ’70 teatrul operaţiunilor de testare a unor avioane militare de înaltă tehnologie, având în principal funcţia de avioane-spion. Acum se ştie că la Groom Lake a fost testat tipul de avion-spion U-2, de la care Zona 51 a devenit cunoscută ca fiind o bază foarte secretă, deoarece la ea nu se putea avea acces decât cu un nivel de securitate foarte înalt.

Avionul U-2 a marcat „începuturile” bazei militare secrete din Zona 51

A urmat legendarul avion A-12, denumit „Arhanghelul”, un prototip atât de secret, încât nici măcar în prezent nu sunt cunoscute datele despre capacităţile sale, funcţiile pe care le avea şi nici motivul real pentru care el s-a prăbuşit în unul dintre zborurile de încercare la care a fost supus, în anul 1963. Există doar câteva fotografii care au fost date publicităţii, în care se poate observa convoiul ce transporta elementele acestui avion spre baza din Zona 51, unde el urma să fie asamblat în vederea realizării testelor și zborurilor de încercare.



Transportul subansamblelor avionului A-12 spre baza secretă din Zona 51

Mai jos este singura fotografie a „Arhanghelului”, realizată în timpul testelor:

Avionul-spion A-12, denumit şi „Arhanghelul”

Specialistul în istoria CIA, David Robarge, nu a putut oferi niciun detaliu legat de prăbuşirea avionului şi nici despre operaţiunea de acoperire care a urmat: „Tot ceea ce pot să vă spun este că nu ştiu nimic despre felul în care acest incident, ori altele de aceeaşi factură, sunt gestionate [de oficialităţi]”.

Locul în care s-a prăbuşit avionul-spion A-12.
Fotografie pusă la dispoziţie de CIA la aproape 50 de ani de la incident

Fotografie rară, ce surprinde colectarea rămăşiţelor avionului prăbuşit.
Aripile şi fuselajul au fost tăiate în bucăţi mai mici, iar restul pieselor au fost împachetate în cutii separate

Nici Peter Merlin, care a documentat istoricul misiunilor aerospaţiale şi care a vizitat şi cercetat zona prăbuşirii prototipului A-12, nu poate înţelege decât o parte din întreaga „afacere” a acoperirii urmelor, pusă la cale de Forţele Aeriene şi de Serviciile Secrete americane.

Avionul A-12 a fost precursorul celebrului avion-spion american SR71-Blackbird, care la rândul lui s-a dezvoltat în prototipul Have Blue.

Prototipul Have Blue

Acesta a fost avionul care a condus la faimosul F117-Nighthawk, un aparat de zbor „invizibil” pentru radare, îndelung testat în Zona 51.

Avionul „invizibil” (stealth) F117-Nighthawk

Bineînţeles, nimeni nu ştia nimic despre aceste tipuri foarte sofisticate de avioane şi despre testele care erau făcute în Zona 51. Această „practică” a fost însă continuată pe parcursul anilor, chiar până spre sfârșitul mileniului. Să amintim, de pildă, cazul loviturii dată de americani Libiei, în anul 1986. În acel incident SUA a folosit, printre altele, și câteva avioane de bombardament F-111; acel tip de avion de atac era operaţional încă din 1967, însă despre existenţa lui nu s-a știut nimic la nivel public timp de aproape 20 de ani.

Până la publicarea fotografiei „buclucașe”, care dovedea existenţa bazei secrete din Zona 51, nici populaţia ţării şi nici măcar guvernul SUA, incluzând Președintele, nu ştiau că aceasta exista cu adevărat. După scandalul uriaş care a urmat, agenţiile de informaţii ale SUA au trecut la o revizuire integrală a evenimentelor de această natură, în scopul de a vedea cum anume să le gestioneze pe viitor într-un mod mai eficient.


Problema a fost prezentată şi analizată în revista The Space Review (
http://www.thespacereview.com/article/531/1/), care citează o sursă anonimă din cadrul CIA: „De fapt, nu a existat nicio înţelegere între agenţii. Departamentul Apărării a considerat că totul trebuie ţinut secret faţă de cunoaşterea publică. Pe de altă parte, NASA şi, într-o anumită măsură, Departamentul de Stat, a susţinut poziţia prin care informaţia să fie dată publicităţii.


Fotografia Zonei 51 a născut, cum era de aşteptat, tensiuni majore între agenţiile civile guvernamentale şi cele militare ale SUA. William Colby, directorul CIA la acea vreme, nu era prea convins de necesitatea păstrării secretului în ceea ce priveşte imaginea din spaţiu, care înfăţişa baza secretă de la Groom Lake.

William Colby, directorul CIA (1973-1976)

Pe bună dreptate, el a spus că ruşii (pe atunci, URSS) aveau oricum toate informaţiile în această privinţă din fotografiile obţinute cu propriii lor sateliţi. Dar, mai apoi, el a întrebat în mod insidios: „Dacă toată această chestiune este recunoscută în mod deschis, atunci n-am putea spune că treburile secrete ale Forţelor Aeriene, care se desfăşoară acolo [în Zona 51, n.n.], s-au cam încheiat?

Tocmai de aceea, pentru ca acele „treburi” să nu se încheie prin dezvăluiri publice deschise, s-a luat decizia blocării oricărei informaţii despre Zona 51, a discreditării „surselor” şi a cenzurii imaginii din spaţiu obținută în timpul misiunii Skylab, care nu a mai fost publicată după aceea.


Abia la data de 16 august 2013, ca urmare a cererii formulată încă din anul 2005 de FOIA (Freedom of Information Act - o lege americană care permite accesul la informaţie, ce poate fi obţinută de la Guvernul Federal al SUA), CIA a admis în mod public existenţa facilităţii militare secrete din Zona 51.


Astfel, Arhiva Naţională a Securităţii din America a pus la dispoziţia publicului peste 60 de fişiere despre acest subiect. Pentru detalii despre aceste fişiere care au fost dezvăluite se poate consulta link-ul:

http://nsarchive.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB443/

Documentele declasificate includ istoria bazei din Zona 51, precum şi a țelurilor pe care ea şi le-a propus. Putem însă bănui că informaţiile oferite au fost „periate” cu atenţie înainte de a fi date publicităţii. Suspiciunile noastre provin din declaraţiile unor foşti insider-i, adică ale unor persoane care au lucrat efectiv în cadrul acelei baze secrete la proiecte uluitoare, implicând studiul unor nave extraterestre eşuate, sisteme de propulsie inimaginabile pentru cunoştinţele ştiinţei contemporane oficiale, tehnologii foarte avansate de natură extraterestră şi chiar cercetarea în acea locaţie a unor fiinţe extraterestre sau a corpurilor lor decedate.







Sigur, din reflex se poate argumenta că toate acestea sunt „poveşti” şi „fantezii”, dar oare nu aşa s-a spus şi până la declaraţia oficială a CIA despre existenţa bazei secrete din Zona 51? Nu la fel au fost negate şi discreditate toate informaţiile şi detaliile oferite în legătură cu existenţa acestei baze, până când CIA a recunoscut public adevărul? Poate că celebra frază rostită de fostul preşedinte american, Ronald Reagan, într-o conversaţie pe care a avut-o cu regizorul Steven Spielberg la Casa Albă, este în măsură să adauge un plus de credibilitate acestui subiect care încă este foarte delicat pentru percepţia omenirii: „Ştii... în această cameră nu există şase persoane care cunosc cât de adevărată este toată această poveste.

Ronald Reagan (stanga) și Steven Spielberg la Casa Alba,
Washington DC, 1982

Ronald Reagan a rostit această frază la data de 27 iunie 1982, după vizionarea filmului E.T.–The Extraterrestrial regizat de Spielberg, film care s-a dovedit a fi un succes uriaş atât la box-office, cât şi în conştiinţele oamenilor.



De fapt, cel mai presant subiect în legătură cu baza secretă din Zona 51 din deşertul Nevada este dacă Forţele Aeriene ale SUA studiază şi folosesc acolo doar tehnologie pământeană sau şi tehnologie extraterestră. În această privinţă CIA nu a făcut nicio precizare, nici într-un sens, nici în celălalt.

Totuşi, un alt preşedinte al Americii (Barack Obama) a lăsat şi el să se înţeleagă adevărul despre existenţa fiinţelor extraterestre şi a interacţiunii lor cu pământenii. În cadrul unei întâlniri de imagine cu familia celebrului actor Will Smith, care a avut loc de asemenea la Casa Albă, Obama a avut o discuţie cu Jaden Smith (fiul actorului) despre fiinţele extraterestre.

Jaden Smith

Într-un scurt interviu pe care l-a oferit mai apoi revistei Wonderland (http://www.wonderlandmagazine.com/2013/04/here-comes-the-son-jaden-smith/), Jaden Smith relatează despre acele momente: „Am vorbit cu preşedintele Obama despre extratereştri. El mi-a spus că nici nu poate să confirme, dar nici să nege existenţa acestora, ceea ce înseamnă că toată chestiunea este de fapt reală. Dacă oamenii îşi imaginează că noi suntem singurele ființe care trăim în acest Univers, atunci înseamnă că ceva nu e în regulă cu ei.

Nu doar preşedinţii americani au avut ceva de spus în legătură cu civilizaţiile extraterestre, ci şi alţi lideri ai unor mari puteri ale lumii. De exemplu, preşedintele URSS, Mihail Gorbaciov, a afirmat într-o cuvântare susţinută la data de 4 mai 1990, în cadrul organizaţiei Tinereţea Sovietică: „Fenomenul OZN chiar există şi el trebuie tratat cu seriozitate.

Mihail Gorbaciov

(va urma)

comments powered by Disqus