Cosul meu
Cosul este gol!

Baze militare secrete in subteran si in oceane – o dovada a intentiilor oculte pe care le are cabala mondiala din umbra (4)

Autor: Resonance 25-04-2016
Baza militară secretă Dulce este considerată a fi cea mai adâncă bază subterană din lume (aproximativ 4 kilometri sub suprafaţa pământului) şi este de asemenea una dintre cele mai complexe.


Ea este structurată pe şapte niveluri, de la cel al securităţii şi comunicaţiilor, până la cel al experimentelor genetice şi al depozitelor criogenice.


Schneider a fost mai apoi în mod sistematic urmărit şi ameninţat de felurite agenţii şi servicii secrete guvernamentale, fiind în cele din urmă „sinucis” în anul 1996. Detalii interesante despre viaţa şi moartea sa pot fi citite în excelentul articol scris de Tim Swartz (
http://www.ufodigest.com/mystery.html).

De fapt, construcţia bazei subterane umane de la Dulce pare să fi început cu mult mai devreme de anul 1979. Conform celor scrise de John Rhodes (
http://www.reptoids.com/Vault/ArticleClassics/dulceTEChistory.htm), la începutul anilor ’60 a fost detonată o bombă atomică în subteran, aproximativ la 40 de kilometri de oraşul Dulce, ceea ce corespunde cu localizarea actuală a bazei extraterestre în acea zonă. Pe atunci, exploziile nucleare în felurite medii (terestru, subteran, acvatic, aerian) constituiau un fel de „sport naţional”, astfel încât nimeni nu s-a grăbit să acuze sau să investigheze situaţia. Deşi detonarea a fost prezentată ca fiind un „experiment” realizat în cadrul proiectului Plowshare, se pare că în realitate ea a avut scopul de a crea spaţiul necesar pentru construcţia unui tunel de legătură şi transport cu o bază militară secretă din zonă.


În dorinţa lor nebunească de a nega orice ar putea fi în legătură cu fiinţele extraterestre pe planeta noastră şi mai ales implicarea lor în anumite contracte cu guvernul american, membrii aşa-numitului „Guvern Ocult” recurg la felurite persoane publice oficiale, care sub masca unei anumite „competențe” trag concluzii şi diseminează prin mass-media informaţii menite să abată atenţia de la faptele concrete sau, mai rău, să o înşele în totalitate.

De pildă, referitor la baza subterană Dulce, profesorul de ştiinţe politice Michael Balkun a afirmat că numeroasele baze subterane militare care au fost construite în anii Războiului Rece, necesare pentru a adăposti rachetele balistice cu focoase atomice, au condus gradat la „folclorul” despre baza extraterestră de la Dulce. Totuşi, în anul 1999 asociaţia franceză Cometa a publicat un raport independent, în care se arată faptul că guvernul american a cenzurat în mod evident informaţiile despre OZN-uri şi fiinţele extraterestre, care ar fi trebuit oferite în mod public. Raportul a fost intitulat: OZN-urile şi apărarea împotriva lor: La ce trebuie să ne aşteptăm?; el reprezintă o sinteză a unui studiu guvernamental detaliat asupra subiectului, realizat de Institutul de Studii Superioare pentru Apărarea Naţională din Franţa, şi poate fi consultat aici:
http://www.ufoevidence.org/newsite/files/COMETA_part1.pdf .

Dulce nu este singurul loc în care există baze subterane secrete, însă este cel mai de notorietate în timpurile recente, la fel cum prăbuşirea OZN-ului la Roswell, în 1947, a devenit exemplul de referinţă pentru dovada existenţei OZN-urilor și a ființelor extraterestre, deşi au mai existat zeci sau chiar sute de alte prăbuşiri sau epave în alte zone ale lumii, atât înainte cât şi după „momentul Roswell”.

Fotografie de arhivă, cu OZN-ul prăbuşit la Roswell, 1947

Cele mai „înţesate” zone cu baze militare secrete subterane sunt considerate a fi SUA, Australia, Antarctica şi America de Sud. Dintre acestea, subvenţiile cele mai generoase de la „bugetele negre” le-au avut, desigur, bazele americane care după unele afirmaţii ar fi în număr de 130 numai pe teritoriul Americii. Începând cu anii ’90, ritmul construcţiilor de baze militare subterane secrete a devenit de două astfel de baze pe an, pornindu-se de la realitatea ce exista atunci la nivelul întregului glob, adică aproximativ 1477 de baze ce erau deja construite. Aceasta înseamnă că în prezent numărul lor a depăşit 1500.


Ce implică o astfel de facilitate militară secretă şi ce urmăreşte ea? Pentru a exemplifica în sinteză aceste aspecte, vom reveni cu unele date mai precise despre baza din Zona 51. Amintisem, la începutul articolului, că aceasta este de fapt o foarte întinsă şi complexă bază militară subterană. Situată la 134 de kilometri pe direcţia nord-vest de oraşul Las Vegas, în bazinul secat al unui lac (Groom Lake) din deşertul Nevada, această facilitate militară este cunoscută pentru cei care au lucrat acolo mai ales sub numele de Dreamland (Tărâmul de vis), dar în anul 1956 regiunea a fost numită în mod oficial Watertown (Orașul de apă).


Denumirea probabil era mai mult ironică, deoarece uscăciunea deşertului în acea zonă este teribilă. Evident, nimeni nu ar putea visa prea frumos într-un asemenea peisaj și nici nu ar avea prea multe posibilități pentru a înota. Iată o fotografie a drumului ce duce către baza secretă, luată cu ajutorul unei drone:


Numărul „51” semnifică doar încadrarea spaţială a bazei, în conformitate cu o grilă ce a împărţit zona în mai multe suprafeţe pătrate. Baza ca atare se află în pătratul cu numărul 51, lângă zona de intersecţie a trei regiuni din partea de sud a Nevadei: Clark, Lincoln şi Nye County.


De pildă, regiunea pentru teste nucleare din acelaşi deşert, care este situată mai la nord, poartă numele de Area 13 (Zona 13).

Test nuclear subteran în Area 13 (Zona 13)

Baza secretă din sectorul 51 a început să fie construită în anul 1955 şi la început a fost denumită Paradise Ranch, tocmai pentru a înşela vigilența lucrătorilor şi contractorilor externi, precum şi pentru a ademeni personalul ce urma să lucreze în această bază sub nişte reguli foarte stricte.



O imagine aeriană, din timpul unui zbor de încercare ne arată stadiul în care se afla construcţia bazei secrete din Zona 51 în anul 1965:


Din punct de vedere al zborurilor aeriene, zona este restricţionată chiar şi în prezent, fiind cea mai întinsă din lume (aproape 1500 km2) cu acest „regim”.


Acelaşi gen de restricţii este impus şi accesului terestru. Din loc în loc, delimitând această regiune, pot fi văzute astfel de plancarte cu text de atenţionare:





Supravegherea este suplimentata cu senzori de mişcare îngropaţi în pământ, iar perimetrul este patrulat cu regularitate de către maşini special echipate ale unor firme contractate în acest sens.

Pentru personalul care lucrează în bază, permisele de securitate şi nivelul lor sunt controlate cu regularitate. Aparatele de fotografiat şi armele nu sunt admise.


Chiar şi piloţii de încercare care activează acolo sunt sancţionaţi cu asprime dacă din greşeală se „rătăcesc” în afara perimetrului bazei atunci când efectuează zborurile cu diferite tipuri de avioane.
Iată una dintre cele mai rare fotografii, clare şi relativ recente (2007) a bazei din Zona 51, care a ajuns în documentarea publică:


Dintre cele mai cunoscute „proiecte negre” ce au fost studiate în cadrul Zonei 51 sunt avionul „invizibil” (stealth) F117-Nighthawk , proiectul Looking Glass, proiectul Sidekick şi proiectul Acquarius.

Guvernul american a admis în cele din urmă, în 2013, că această bază secretă chiar există, însă CIA a declarat că în acel spaţiu s-au realizat doar „teste” ale unor diferite aparate de zbor. Aşa după cum am spus mai sus, probabil că această „dezvăluire” a fost făcută numai după ce baza a fost „decontaminată” de ceea ce era cu adevărat sensibil acolo, materialele fiind mutate în alte baze militare secrete care sunt mai puţin cunoscute.

Statul american are însă multe alte baze militare subterane cu regim secret, peisajul muntos fiind de preferat, mai ales în eventualitatea unui atac nuclear.


Unele dintre cele mai cunoscute sunt bazele militare subterane din munţii Cheyenne (Colorado), baza militară Camp David (Maryland), baza FEMA sau cea a NSA.







Astfel de baze militare secrete subterane nu sunt însă comune doar Statelor Unite, ci şi altor state. Iată de pildă intrarea într-o bază subterană din China:


...sau planurile generale ale unei facilităţi militare complexe, în subteran, rezultată din cooperarea dintre guvernul suedez şi cel norvegian:

Această bază militară navală suedeză a fost construită în subteranul munţilor Musko şi ea este uriaşă. Inginerii constructori au trebuit să dizloce 1,5 milioane de metri cubi de rocă pentru a crea spaţiul necesar construcţiei ei. Numai spitalul care se află în interior conţine 1000 de paturi, ceea ce nici la suprafaţa pământului nu găsim cu uşurinţă.
Desigur, nici Rusia nu este mai prejos, cu atât mai mult cu cât fotografia următoare înfățișează o zonă limitată dintr-o bază subterană veche, din anii ’60:


(va urma)

comments powered by Disqus