Cosul meu
Cosul este gol!

Dovada faptului ca Giulgiul Sfant este cu adevarat panza in care Iisus a fost invelit dupa Crucificare

05-12-2012
Giulgiul Sfânt a fost de secole considerat giulgiul în care Mântuitorul a fost învelit acum 2000 de ani, după ce a fost coborât de pe cruce. Ca de obicei, există multe opinii separate şi foarte mulţi sceptici, care afirmă că în realitate bucata respectivă de pânză reprezintă o „farsă din Evul Mediu”. Din fericire pentru creştinii devotaţi şi ca o dovadă împotriva prostiei şi incompetenţei celor care sunt sceptici, există multe documente şi surse de informare care atestă că Giulgiul Sfânt este de fapt cu mult mai vechi decât perioada Evului Mediu.


Pentru a avea o imagine sintetică de ansamblu asupra istoriei controversate a Giulgiului, prezentăm în continuare elementele ei principale, în ordine cronologică: Giulgiul Sfânt a fost luat de Apostolul Petru din Mormântul Sfânt şi dus la Edessa (Turcia), unde el a fost pierdut. Giulgiul a fost redescoperit în anul 944 d.Hr., atunci când unul dintre împăraţii bizantini a trimis o armată pentru a-l aduce la Constantinopol. În anul 1204, Cavalerii celei de a patra Cruciade au jefuit marea capitală a Imperiului, luând Giulgiul şi ducându-l în Franţa, unde doamna Margaret De Charne l-a înmânat familiei de Savoy. În 1532, un incendiu puternic ce a izbucnit în catedrala familiei de Savoy din Chambery (Franţa) a afectat de asemenea parţial şi Giulgiul Sfânt. În 1578, familia Savoy îşi stabileşte sediul în Torino (Italia), luând Giulgiul cu ea. În prezent, Giulgiul Sfânt se găseşte tot la Torino.
Contestatarii autenticităţii Giulgiului şi scepticii se sprijină doar pe două elemente în legătură cu acesta: 1. testul cu carbon efectuat în anul 1988; 2. o scrisoare controversată, scrisă de un episcop din Evul Mediu, care spune că el ştie adevărul despre Giulgiu şi că îl cunoaşte pe cel care a confecţionat pânza. Acestea sunt „dovezile” detractorilor Giulgiului Sfânt, pe care ei le ridică la rang de „indubitabile”, negând astfel autenticitatea pânzei şi valoarea ei istorică şi spirituală incomensurabilă.
Trebuie să menţionăm însă că niciuna dintre copiile aşa-zisei „scrisori” a episcopului respectiv nu a fost dovedită ca fiind autentică; de asemenea, niciuna dintre aceste copii nu este semnată sau datată. În plus, nu există nicio dovadă că Papa însuşi a văzut acea scrisoare sau că ea i-a fost înmânată. Papa Clement al VII-lea a permis în tot acest timp ca Giulgiul să fie expus la Torino. De asemenea, nimeni nu poate atesta faptul că scrisoarea a fost scrisă chiar de episcopul respectiv; se spune doar că ea a fost redactată în anul 1389. Falsificatorul Giulgiului nu este numit şi nu există niciun raport al unei investigaţii oficiale.
Prima fotografie a Giulgiului Sfânt a fost făcută în anul 1898. Ceea ce a şocat a fost faptul că imaginea negativă era de fapt imaginea pozitivă a Giulgiului. Barrie Schwortz a comentat în legătură cu acest lucru: „Presupunând că Giulgiul a fost realizat în secolul al XIV-lea, asta ar însemna că cineva a conceput arta fotografică cu 650 de ani înainte ca ea să fie inventată. Eu nu pot crede aşa ceva.”
Unele dintre teribilele semne de pe trupul Mântuitorului, care apar pe Giulgiu doar atunci când acesta este supus luminii ultraviolete, dar sunt invizibile cu ochiul liber, presupun că falsificatorul Giulgiului ar fi trebuit să realizeze cumva această minune atunci când a făcut pânza, astfel încât semnele să nu fie observabile cu ochiul liber, dar să fie semnalate sute de ani mai târziu printr-o tehnologie superioară. De altfel, pe Giulgiu nu există nicio urmă de pictură sau substanţa utilizată în picturi; toate imaginile care rezultă sunt direct imprimate pe pânza respectivă.
În urma efectuării a 13 teste complexe, pe Giulgiul Sfânt au fost identificate, autentificate şi fotografiate multe urme de sânge. În conformitate cu doctorul John Heller şi specialistul hematolog Allen Adler, acesta nu era doar sânge simplu, ci era sânge cu un înalt procent de bilirubina, care este un pigment al bilei ce apare numai atunci când fiinţa umană decedata a fost foarte mult torturată şi bătută. Patologul Pierre Ballon a ajuns la aceeaşi concluzie şi a putut identifica chiar şi grupă sangvină din care provine sângele de pe Giulgiu: AB. Imaginea de pe Giulgiu este negativă, dar urmele de sânge sunt pozitive. Sângele de pe Giulgiu a rămas de culoare roşie; faptul că el nu s-a închis la culoare în decursul timpului a rămas până în zilele noastre un mister adânc. Pe spatele Giulgiului s-a putut constata o sângerare a trupului în timp ce fiinţa era în viaţă, iar mai apoi o altă sângerare atunci când aceasta a fost dusă în mormânt. Prin urmare, sunt două tipuri de sângerări şi aceasta ar fi fost imposibil de falsificat. De altfel, experţii au fost şocaţi de felul în care sângele s-a imprimat pe pânza Giulgiului, căci din punct de vedere uman acest lucru este practic imposibil de realizat.
Pe de altă parte, doctorul Max Frei, criminalist elveţian şi unul dintre cei mai reputaţi specialişti în domeniu din întreaga lume, a demonstrat că sporii existenţi în panza Giulgiului provin din aproximativ 50 de locuri diferite din Orientul Mijlociu şi din Occident.
Studiile ulterioare efectuate asupra pânzei Giulgiului au arătat că bumbacul utilizat atunci când ea a fost confecţionată este specific teritoriului Orientului Mijlociu. Bumbacul care creşte în Occident are între 20 şi 25 de răsuciri ale firului pe centimetru, în timp ce cel din Orientul Mijlociu are doar între 8 şi 10 răsuciri. Mai mult decât atât, bumbacul nu era o plantă des cultivată în Europa acelor vremuri (1260 – 1390), adică atunci când se afirmă că Giulgiul a fost manufacturat şi falsificat.
Pe Giulgiu s-au găsit de asemenea urme ale polenului de la 28 de flori care cresc în jurul Ierusalimului. S-au găsit de asemenea şi urme de nămol, iar cercetările au arătat că acesta provine doar din zona drumului dintre Ierusalim şi Damasc. Au fost găsite de asemenea dovezi în 3D pe Giulgiu, care au fost puse în evidenţă cu ajutorul unui dispozitiv numit VP-8 IMAGE ANALYZER, ceea ce nu ar fi putut să apara dacă Giulgiul ar fi fost falsificat.
În acele vremuri (acum 2000 de ani), în zona vechii Palestine era obiceiul ca celor morţi să li se pună pe ochi câte o monedă de metal. Cercetările au arătat că pe ochiul drept al trupului Mântuitorului a fost într-adevăr plasată o monedă, care prezintă 24 de coincidenţe cu moneda numită Lepton, utilizată în timpul lui Pilat din Pont în Ierusalim. Impregnarea urmelor acestei monezi pe pânza Giulgiului dă încă o lovitură nimicitoare detractorilor Giulgiului Sfânt; părintele Francis Philus remarcă în legătură cu aceasta: „Până şi cea mai nebună imaginaţie nu ar putea justifica cum au putut fi imprimate în secolul al XIV-lea, atunci când se pretinde că Giulgiul a fost falsificat, literele mici ale monezii la o dimensiune de 0,8 mm fiecare pe pânza Giulgiului.”
Există de asemenea multe alte analize laborioase care au fost făcute şi toate s-au corelat cu datele şi cunoştinţele pe care le avem din acele vremuri. Doctorul Robert Bucklin, patologist din Los Angeles, afirmă în această direcţie: „Dovezile care indică prezenţa unei fiinţe umane ce a suferit un teribil travaliu şi torturi de neimaginat, care a fost crucificată şi apoi a murit sufocată, sunt dincolo de orice dispută. Semnele de pe corpul acelei fiinţe umane, care au fost imprimate pe pânza Giulgiului, sunt atât de exacte şi precise din punct de vedere medical, încât în opinia mea nu poate există nicio îndoială asupra autenticităţii Giulgiului.”
„Dovada” principală pe care se sprijină scepticii este aceea a analizei Giulgiului cu metoda Carbon-14, care în anul 1988 a indicat că pânza din care este realizat Giulgiul provine din secolul al XIV-lea. Se ştie însă că această metodă este una dintre cele mai aproximative care există; de pildă, moluşte care abia au murit de câteva zile, sunt identificate prin metoda C-14 ca fiind moarte de 3000 de ani. De fapt, datarea C-14 se bazează pe mai multe presupuneri: rata degradării eşantionului rămâne aceeaşi pe parcursul istoriei; cantitatea de C-14 din atmosferă este aceeaşi şi a rămas aceeaşi dintotdeauna; coloana geologică este corectă (deşi s-a dovedit că aceasta nu este).
Pentru realizarea testului cu C-14 au fost selectate trei laboratoare din întreaga lume, cărora li s-au dat câte trei eşantioane de pânză din epoci cunoscute. Unul dintre eşantioane era dintr-o pânză despre care se ştia cu siguranţă că provenea din anul 3000 i.Hr.; când rezultatul testului a venit, laboratoarele au indicat o diferenţă de 1100 de ani. Cercetătorii care au efectuat testele respective au dat vina pe „contaminarea esantionaleor de test”, însă această diferenţă s-a menţinut şi după ce retestarea a fost efectuată. Prin urmare, sunt prea multe variabile care pot afecta rezultatul investigaţiei prin metoda C-14. Cei care au prelevat eşantioanele şi cei care le-au analizat au violat nu mai puţin de 14 protocoale ştiinţifice care erau stabilite pentru a obţine o acurateţe mare a observaţiilor şi analizei. În plus, cele trei laboratoare care au realizat testele s-au consultat între ele.
Secretarul de Stat Casaroli, cunoscut ca fiind francmason, l-a însărcinat pe directorul British Museum, Michael Tite, să coordoneze această cercetare cu C-14. Este foarte curioasă această numire, când se ştie foarte bine că British Museum reprezintă un vârf de lance al ateismului şi materialismului în lume. În ianuarie 1988, Michael Tite i-a scris o scrisoare directorului Laboratorului de datare cu carbon de la Universitatea din Lyon (Franţa), Jacques Evin, cerându-i acestuia să găsească o pânză asemănătoare în toate detaliile cu pânza Giulgiului Sfânt. Evin a căutat şi a găsit o astfel de pânză, care a fost făcută la sfârşitul secolului a XIII-lea. Michael Tite a negat că ar fi scris o astfel de scrisoare, până când aceasta a fost publicată, iar el în sfârşit a recunoscut acest lucru.
Atunci când s-a făcut testul, s-a tăiat un eşantion din pânză Giulgiului în faţa camerelor de televiziune, la data de 21 aprilie 1988; cele trei persoane implicate în acest proces (printre care şi Michael Tite) au mers mai apoi 30 de minute într-o cameră separată în care niciun reporter şi nicio cameră de luat vederi nu a avut acces. Ce au făcut cu cele trei esantionae de pânză şi ce au discutat aceste trei persoane atunci, acolo, nu a fost dezvăluit niciodată, însă este cât se poate de evident că ele au recurs la o substituire a pânzei. De altfel, dimensiunile eşantioanelor de pânză care au fost trimise laboratoarelor nu sunt aceleaşi cu cele ale eşantioanelor ce au fost tăiate din Giulgiu. În plus, două dintre laboratoare nu au primit iniţial decât două eşantioane, lucru ascuns iniţial, dar dezvăluit totuşi ulterior.
După anunţarea rezultatelor, profesorul Ed T. Hall de la Universitatea din Oxford a primit un milion de lire sterline de la mai multe familii de vază din Regatul Unit şi din Europa, pentru serviciile sale deosebite în a demonstra că Giulgiul Sfânt este un fals din Evul Mediu. Hall spune că a folosit aceste fonduri pentru a crea o nouă catedra de arheologie la Oxford, unde va colabora cu doctorul Michael Tite. Astfel, cercul incredibil a mistificării şi manipulării, în dauna celei mai preţioase relicve creştine, se închide.


comments powered by Disqus