Cosul meu
Cosul este gol!

Dupa Irak, SUA planuiesc sa salveze Siria. O gluma buna…

17-09-2013
Situaţia internaţională, legată de Siria, este după cum se ştie foarte tensionată în prezent. Principalul acuzator al Siriei sunt Statele Unite ale Americii. Sub pavăza aşa-zisei apărări a democraţiei şi a valorilor umane, puterea de la Washington vrea să intervină militar în Siria, chiar dacă este evident că o asemenea intervenţie ar declanşa haosul mondial.



Interesant este că nici America, nici altă mare putere occidentală (dintre cele aservite cabalei malefice) nu pare să vrea să vadă adevărul care se prezintă foarte clar pentru cei care au un minim discernământ si acces la informare: de ce se uită aceste tari la Siria, dorind să scoată paiul din ochiul ei, dar ignoră cu desăvârşire bârna din propriii lor ochi? Cum poţi să-i spui celuilalt: lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi, ca să vezi mai bine, când în realitate tu însuţi stai mereu cu bârna adânc înfiptă în ochi?

Tocmai de aceea, se poate spune că situaţia actuală în ceea ce priveşte Siria are puternice accente tragi-comice. SUA, care după cum se ştie sunt mari „iubitoare” ale păcii internaţionale, plănuieşte să atace Siria pentru a-i salva, chipurile, pe sirieni! Se pare că Statele Unite sunt, vai!, foarte „îngrijorate” de folosirea armelor chimice în această ţară din Orientul Mijlociu şi astfel preşedintele Bashar al-Assad a fost făcut responsabil de moartea multor civili inocenţi datorită ordinelor pe care el le-a dat armatei sale.

De altfel, SUA se pare că şi-au asumat demult și cu bună ştiinţă datoria de a „salva” întreaga lume prin intermediul eforturilor lor „umanitariste”. După cum se ştie, ele (SUA) au făcut deja aceasta în Coreea, în China, în Guatemala, în Indonezia, în Cuba, în Laos, în Vietnam, în Cambodgia, în Liban, în El Salvador, în Nicaragua, în Panama, în Libia şi mai ales în Irak. În urma intervenţiei lor pacificatoare, ceea ce a rămas în toate aceste ţări a fost prăpădul şi o imensă suferinţă.

Aceleaşi eforturi „umanitariste” (prin intermediul dronelor ucigaşe americane) continuă în momentul de faţă şi în Somalia, Yemen, Pakistan şi Afganistan. Preşedintele Obama vrea să salveze poporul sirian inocent întocmai precum predecesorul lui, George W. Bush, i-a „salvat” pe irakieni şi întreaga lume de teribilele „arme de distrugere în masă” pe care le poseda, chipurile, Saddam Hussein. Pare să nu mai aibă importanţă acum că nu s-a găsit de fapt nici măcar o astfel de armă în Irak în cei 10 ani de ocupaţie a ţării de către americani. O teribilă „amnezie” a lovit creierele tuturor liderilor din lume în această privinţă.

Să analizăm însă pe scurt situaţia Siriei. Acolo, violentele se ţin lanţ din anul 2011; economia, imobilele, infrastructura, familiile şi vieţile a milioane de sirieni sunt într-o situaţie foarte critică. Datele statistice arată că peste 100 000 de oameni au pierit în aceste lupte sângeroase şi un milion sunt implicaţi în continuare în perpetuarea violenţei. Din anul 2011, puterile occidentale împreună cu Israelul, având ca sprijin de asemenea aliaţii lor regionali: Qatar, Arabia Saudită şi Turcia, sprijină cu fonduri şi antrenează militari („rebelii”) ce operează pe teritoriul Siriei.

Mass-media occidentală a încercat să prezinte situaţia din Siria ca fiind o luptă între civili şi regimul Assad, dar evidența arată că violențele şi luptele ce au loc fără încetare sunt susţinute şi perpetuate de Al-Qaida şi organizaţiile lor satelit, alături de aşa-zisa „opoziţie” siriană. Serviciile Secrete occidentale raportează că în Siria activează în momentul de faţă terorişti din aproximativ 30 de ţări, care luptă pentru căderea regimului actual.

Motivul principal pentru care Siria reprezintă de atâta timp un teritoriu de luptă şi vărsare de sânge este opoziţia îndârjită a acestui stat împotriva dominaţiei Americii în Orientul Mijlociu şi a ocupaţiei Palestinei de către Israel. O analiză atentă a evenimentelor petrecute în ultimele luni ne ajută să clarificăm şi să înţelegem mai bine această situaţie: Iran se află sub sancţiuni economice dure datorită acuzaţiilor de dezvoltare a armelor nucleare; Irak-ul se confruntă cu o teribilă violenta sectarista în sânul propriei populaţii; organizaţia Hezbollah din liban a fost declarată organizaţie teroristă, iar Siria se confruntă cu ameninţări atât din interior, cât şi din exterior. Pe de altă parte, naţiuni precum Egipt, Bahrain, Arabia Saudită, Qatar şi Turcia, care încalcă în mod flagrant şi masiv drepturile omului (imputate Siriei de către opinia internaţională, în frunte cu SUA), sunt sprijinite din plin de către America, Israel şi alte puteri occidentale. Dintre aceste ţări, doar Egiptul pare să înceapă să-şi revină, datorită propriilor convulsii interne ce au marcat începutul unor transformări majore ale conducerii statului.

În mod ironic, în anul 2009 Barack Obama a fost declarat câştigătorul Premiului Nobel pentru Pace, datorită „eforturilor sale extraordinare” în direcţia întăririi diplomaţiei internaţionale şi a cooperării dintre popoare, în special cu cele musulmane. Acum, însă, el face un lobby puternic pentru a declanşa intervenţia militară în Siria. Casa Alba pretinde că se afla în posesia tuturor dovezilor încriminatoare, care să arate lumii că regimul Assad a utilizat gazul Sarin în atacul cu arme chimice de pe 21 august. Atât preşedintele Obama, cât şi Secretarul de Stat, John Kerry, pledează cu putere pentru o lovitură militară în Siria. Cu toate acestea, există numeroase discrepanţe în ceea ce ei numesc „informaţii secrete despre utilizarea armelor chimice în Siria”. Mai întâi, numărul morţilor dat de Kerry a fost de 1429, în timp ce britancii au oferit cifra de 350, în timp ce sursele din interiorul opoziţiei siriene au furnizat cifra de 502. În cele din urmă, Barack Obama a decis că o medie ar fi binevenită şi a anunţat 1000 de morţi în acel atac cu arme chimice. Între timp, Rusia a respins în mod deschis şi internaţional „dovezile irefutabile” despre care vorbesc SUA, dar pe care nu le prezintă deloc în mod convingător. Mai mult decât atât, în ciuda acuzelor repetate şi unanime venite din Occident împotriva regimului Assad, cum că ar fi declanşat acel atac abominabil, forţele opoziţiei siriene au admis că ele sunt de fapt cele care au comis atacul în suburbiile Damascului, DAR MASS-MEDIA OCCIDENTALĂ A OMIS ÎN MOD DELIBERAT SĂ PREZINTE OMENIRII ACEASTĂ INFORMAŢIE!

Chiar şi comunitatea Serviciilor Secrete americane a negat evidența concretă a faptului că Assad ar fi comandat acel atac. Unul dintre aceşti oficiali a declarat agenţiei Associated Press că dovezile împotriva lui Assad sunt „fum în vânt”, iar ziarul New York Times a scris pe 29 august că oficialii americani nu au de fapt niciun act concret de acuzaţie împotriva regimului Assad în această privinţă. Devezile împotriva lui Assad seamănă ca două picături de apă cu cele pe care oficialii americanii le-au prezentat şi în cazul lui Saddam Hussein, despre care au spus de asemenea că posedă Arme de Distrugere în Masă, în special arme chimice. Desigur, ele nu au fost niciodată descoperite, însă aceasta nu a împiedicat totuşi ororile şi ocupaţia timp de 10 ani a acestei ţări din Orientul mijlociu de către SUA şi aliaţii ei. Actualmente, Irak-ul este o ţară divizată etnic şi distrusă ca infrastructura şi economie, datorită lăcomiei, propagandei şi minciunilor vehiculate de SUA şi de puterile occidentale. Exact aceeaşi lăcomie, aceleaşi minciuni şi aceeaşi propagandă are loc şi în prezent în Siria. America pur şi simplu refuza să înveţe din greşelile ei trecute în Orientul Mijlociu şi în întreaga lume.

comments powered by Disqus