Cosul meu
Cosul este gol!

Elemente care dovedesc faptul ca Marea Piramida din Egipt a fost construita de o civilizatie extrem de avansata (2)

Autor: Resonance 16-02-2016

Pe de altă parte, dacă într-adevăr Marea Piramidă a fost construită în timpul faraonului Keops din ordinul acestuia, cum se pot scoate aşa simplu „din buzunar” cifre de genul „100 000 de muncitori” care au lucrat la construcţie, când se ştie prea bine că populaţia în acele timpuri era destul de mică? În plus, cine ar fi avut resursele necesare pentru a susţine timp de „20 de ani” neîntrerupt munca acestui număr enorm de oameni, punând la dispoziţie hrana necesară, adăpostul, instrumentele de lucru şi toate celelalte elemente necesare pentru a duce la bun sfârşit planul?


Să ne gândim numai ce efort imens de organizare ar fi necesar pentru a menţine o asemenea mulţime în condiţii adecvate lucrului şi traiului pe o perioadă aşa lungă de timp, pentru că, în orice caz, pe atunci oamenii nu făceau naveta. Chiar dacă 100 000 ar fi fost numărul total de muncitori pe parcursul celor „20 de ani” de muncă, tot ar fi însemnat o medie de 5000 de muncitori prezenţi pe şantier în fiecare an.


Să ne imaginăm doar ce înseamnă ca efort logistic şi financiar să menţii continuu, timp de 20 de ani, o „tabără” de 5000 de muncitori, cu tot ceea ce implică ea, darmite 100 000 de muncitori! E adevărat, pe timpul războiului armatele se strângeau şi se deplasau într-un număr mare, de zeci sau chiar sute de mii de oameni, însă aceasta se petrecea timp de câteva zile sau săptămâni, dar nu 20 de ani, zi de zi. Egiptul nu era nici pe departe o sursă foarte bogată de hrană sau alte echipamente logistice, iar populaţia nu era prea numeroasă în antichitate.

Calculele apar însă mult mai hilare, dacă e să luăm în considerare „spusele” lui Herodot, pe care mulţi îl citează ca autoritate şi de la care, de altfel, s-au inspirat generaţii întregi de egiptologi şi oameni de ştiinţă.


În conformitate cu spusele lui, preoţii egipteni i-au împărtăşit modul în care a fost construită Marea Piramidă: echipe de câte 100 000 de oameni au lucrat neîntrerupt 20 de ani, fiind schimbate o dată la trei luni. Asta înseamnă, la un calcul sumar, că pe şantier au lucrat opt milioane de oameni! În zilele noastre este dificil să strângi şi 1000 de oameni pe orice platformă de construcţie, când populaţia este foarte numeroasă, cu atât mai puțin în Antichitate, când populația număra puțini oameni! La aceasta se adaugă şi elementele de logistică şi administraţie, precum şi necesitatea resurselor de hrană, care au fost menţionate mai sus. În plus, este evident că nu puteau munci decât bărbaţii, deci ţara ar fi fost văduvită practic de toată forţa ei masculină (în cazul în care ar fi existat milioane de bărbaţi) timp de 20 de ani!


Este un mod fantezist de a pune problema, lipsit de gândire practică. La toate acestea se adaugă şi faptul că Herodot a precizat că pentru a se putea aduce materialele de construcţie pe platoul Gizeh, a fost nevoie să se traseze un drum special; numai construcţia lui a durat, se spune, 10 ani! Apar, deci, incongruențe: pe de o parte ni se spune că Piramida a fost construită în 20 de ani (din cei 23 de ani de domnie ai faraonului Keops), dar pe de altă parte ni se spune că numai drumul de acces pentru materialele de construcţie a durat 10 ani pentru a fi făcut! Așadar, nu mai sunt 20 de ani, ci doar 10 ani în care s-a construit Piramida, pentru că nu putem spune că drumul a fost construit înainte de domnia lui Keops; cine şi de ce ar fi solicitat aşa ceva, dacă nu exista încă „ideea” ca Marea Piramidă să fie construită?

Ni se spune de asemenea cu mare „competență” că faraonul Keops a dat ordin ca Piramida să fie construită pentru a fi mai spectaculoasă decât cea ridicată de tatăl său (faraonul Sneferu), deci e firesc să ne gândim că el a luat această decizie DUPĂ ce a venit pe tron, adică în primii trei ani de domnie. Dacă aşa a fost, atunci s-a început cu construcţia drumului principal de transport a materialelor, care se spune că a durat 10 ani. Nu se poate invoca faptul că s-a lucrat în paralel şi la construcţia Piramidei (decât, cel mult, parţial), pentru că drumul – nefiind terminat - nu puteau fi aduse toate materialele necesare. Prin urmare, Piramida însăşi (dacă ar fi să ne luăm după afirmaţiile „experţilor” sau istoricilor) a fost construită nu în 20 de ani, ci în 10 ani, ceea ce face să devină totul şi mai hilar.


Nimeni însă din comunitatea ştiinţifică sau din cea arheologică nu pare să fie deranjat de aceste nepotriviri sau de ipotezele fanteziste legate de realizarea giganticei construcţii.
Cireaşa de pe tort o constituie destinaţia marii Piramide, ce îi este atribuită de egiptologi: să servească drept loc de veci pentru faraonul Keops, deşi tot Herodot a afirmat în mod clar că faraonul a fost înmormântat în altă parte şi că Marea Piramidă a fost construită pentru altceva.

Superficialitatea cu care sunt privite lucrurile atunci când vorbim despre date concrete în ceea ce priveşte construcţia Piramidei este menţinută chiar şi după ce acestea sunt expuse şi arată că, în mod normal şi adaptat realităţilor din acea vreme, ea nu ar fi putut fi realizată (din punct de vedere mecanic și logistic) în perioada de timp menţionată (10-20 de ani), ca să nu mai vorbim despre faptul că ea nu ar fi putut fi realizată deloc (din punct de vedere al cunoștințelor științifice necesare, fie și numai dacă am lua în considerare precizia extraordinară și soluțiile inginerești implicate pentru a o construi). Iată un extras care dovedeşte simplu aceasta
:

Herodot a spus că piramida a fost construită în 20 de ani, adică în 7300 zile (Khufu [Keops] a domnit circa 23 ani).
Astfel, toate cele 2.521.000 blocuri de piatră de peste 2 tone fiecare au fost urcate pe piramidă în acest timp. Asta înseamnă că, dacă s-a lucrat tot anul în fiecare zi pe întreaga durată de 20 ani [sic!], atunci, în medie au fost adăugate 345,4 blocuri de piatră pe zi.
Dacă s-a lucrat 8 ore pe zi, atunci s-au adăugat 43,2 blocuri de piatră pe oră, adică aproape 1 piatră de peste 2 tone pe minut [sic!].
Dacă s-a lucrat 24 ore pe zi, ceea ce e mai puțin probabil, atunci s-au adăugat în medie 14,4 pietre [de 2-6 tone fiecare (n.n.)] pe oră [sic!].
Pietrele însă au trebuit tăiate [cu dalta, ciocanul și fierăstrăul, că alte instrumente nu existau pe atunci (n.n.)] în forma pe care o au și aduse la fața locului, unele de la câteva sute de kilometri distanță. În încăperea regelui au fost folosite mai multe dale de piatră de până la 80 tone fiecare și probabil [sic!] nu a fost ușor pentru egipteni să le ridice până în inima piramidei, la 50 metri deasupra solului. Majoritatea pietrelor au însă în jur de 2 500 kilograme, așa că dacă s-au înghesuit 20 de persoane în jurul pietrei care are în medie 127 cm x 127 cm x 71 cm, și fiecare dintre ei a ridicat 125 kilograme [sic!], atunci cele 20 persoane cărând 125 kilograme fiecare au trebuit să urce treptele de 71 cm înălțime pentru a urca piatra pe piramidă [sic!]
.”


Fie doar şi această prezentare logică, în cifre, a unor operaţii simple şi de bun simţ, ar trebui să arate că, chiar şi dacă s-ar fi lucrat în acest ritm halucinant, ca la capsarea sticlelor de bere, el nu ar fi putut să se integreze timpului de construcţie a Piramidei, menţionat de istorici şi „savanţi”. Evident, blocurile de piatră de 2-6 tone fiecare nu puteau fi deplasate şi ridicate în felul descris mai sus (nu salţi pe umeri câteva tone ca pe o cutie cu fructe şi nici nu poţi să îngrămădeşti 20 de oameni în jurul unui paralelipiped cu latura de 1,27 metri, fiecare dintre ei trebuind să-l apuce cu ambele mâini).


Și au fost folosite 2,3 milioane de blocuri de piatra...


Pentru a avea minima pretenţie că adaugi strat după strat blocurile de piatră, înălţând astfel Piramida, şi pentru că aceste blocuri de piatră cântăreau între 2 şi 80 de tone fiecare, logica şi bunul simţ ingineresc îţi arată că acest efort colosal nu putea fi realizat (cu mijloacele de atunci, care implicau buşteni, frânghii, scripeţi, dălţi şi topoare) decât, eventual, prin construcţia unui plan înclinat, care el însuşi ar fi trebuit să fie lung de aproximativ 6 km până să ajungă la Piramidă (astfel încât să aibă sens construcţia şi scopul lui).


Forţa umană nu este suficientă - indiferent de numărul celor implicaţi în acţiune - ca să tragă un bloc de mai multe tone (nu mai vorbim de cele care cântăresc zeci de tone!) pe o rampă înclinată la mai mult de 20 de grade). Or, proiectarea şi realizarea unui astfel de plan înclinat ar fi pus probleme la fel de mari că proiectarea şi realizarea însăşi a Marii Piramide, ca să nu mai vorbim despre timpul necesar construirii lui.


Prin urmare, savanţii ne oferă cu o nonşalanță uluitoare „estimări” asupra numărului de muncitori şi al timpului necesar construcţiei, fără nicio bază reală, dar mai ales fără bun simţ practic şi dorinţă de aprofundare a problemei. În general vorbind, se merge pe „numere întregi şi mari”, de gen „100 000 de muncitori” şi „20 de ani”, pentru că ele „sunt impresionante”.

Totuşi, egiptologii Mark Lehner şi Zahi Hawass consideră că a fost vorba despre „doar” 20-30 000 de muncitori care au lucrat la edificarea Marii Piramide. Ei au descoperit diferite inscripţii precare şi adeseori superficiale (de genul graffitti), în anumite zone ascunse ale Piramidei, care indicau cine a lucrat în zona respectivă, dar nicio inscripţie, gravură, cartuş regal, frescă, reprezentare, pictură sau alt gen de obiect AUTENTIFICAT în interiorul piramidei. Dacă proiectarea şi realizarea Marii Piramide chiar ar fi fost rodul iniţiativei faraonului Keops, atunci referirile la el ar fi trebuit să abunde (mai ales în interiorul Piramidei). În realitate, nu există nici măcar o singură astfel de referire, nu doar la faraonul Keops, dar nici la vreun alt personaj, fie el zeu sau om, în interiorul sau pe exteriorul Marii Piramide din Egipt, în afara celor două cartușe controversate și ascunse, „descoperite” de colonelul Vyse în anul 1837.

O astfel de „atitudine” prin care se ignora inițiatorul și constructorul celui mai mare edificiu cunoscut pe atunci era de neconceput pentru tradiţia şi obiceiurile Egiptului Antic şi cu atât mai mult pentru orgoliul imens al faraonilor săi.


În acelaşi sens, o altă mare enigmă legată de construcţia Piramidei este lipsa totală a urmelor de fum de pe pereţii ei interiori. Cum s-a asigurat iluminarea imensului şantier în exterior, dar mai ales în interiorul piramidei? În toate celelalte piramide construite pe suprafaţa Egiptului există urme groase de fum lăsate pe pereţi de către torţele folosite pentru a avea lumină; în Marea Piramidă, care este şi cea mai însemnată construcţie antică, nu există nicio astfel de urmă de fum, care în plus ar fi putut oferi indicii despre vârsta ei reală prin datare cu metoda C-14.


Dacă se va spune că noaptea nu se lucra, deci în exteriorul Piramidei nu era necesar să fie lumina, folosindu-se doar torţele pentru viaţa obişnuită a muncitorilor din tabăra respectivă, atunci înseamnă că Marea Piramidă a fost construită doar într-un singur schimb sau două (maxim 16 ore), pe durata zilei, ceea ce împinge durata de realizare a construcției – conform cu observaţiile făcute mai sus – nu doar la 10, 20 sau 30 de ani, ci chiar la 50-60 de ani, lucrându-se zi de zi, fără întrerupere. În această estimare s-a luat în vedere faptul că nicio construcţie nu se poate realiza „la foc automat”, ca în calculele exprimate mai sus, ci mereu este nevoie de ajustări, de aprecieri, de studii suplimentare; adeseori au loc accidente, eşecuri, etape care trebuiesc reluate, modificări de planuri etc, mai ales în acele vremuri, în care tehnologia era primitivă. Chiar dacă au existat tabere de muncitori, acestea trebuie să fi fost acolo pentru alte construcţii (care abundă pe platoul Gizeh de lângă Cairo), pentru reparații etc, dar nu pentru ridicarea Marii Piramide.

Rămâne în continuare, însă, aceeaşi întrebare „fără răspuns” deocamdată: cum s-a reuşit iluminarea interiorului Piramidei, în timpul construcţiei ei? Ce tehnologie au folosit vechii egipteni (pe care niciodată până atunci, şi nici de atunci înainte, nu au mai folosit-o)?


La aceasta, savanţii, experţii, arheologii şi egiptologii tac la unison; ici-colo mai apare câte o „variantă” (oglinzi metalice, reflexii, pile electrice etc), dar nimeni nu o verifică şi nu lucrează măcar 3-4 zile în acele condiţii, pentru a vedea dacă ea într-adevăr se aplică.


(va urma)
comments powered by Disqus