Cosul meu
Cosul este gol!

Harta teritoriilor cu gheata de pe Pluto arata existenta unei cantitati de apa mult mai mari decat se credea pana acum

Autor: Resonance 05-03-2016
Nu ne-am fi aşteptat tocmai la o astfel de ştire în legătură cu mica planetă Pluto, nu-i aşa? Apă îngheţată, din abundenţă, pe un corp cosmic de la marginea sistemului nostru solar? Imaginea (în partea dreaptă) de mai jos prezintă harta acestor zone imense de apă îngheţată (figurate cu albastru); este o imagine obţinută prin compunerea mai multor instantanee trimise succesiv de sonda spaţială New Horizon, care a survolat Pluto în urmă cu câteva luni.


Gheaţa ce acoperă crusta planetei îşi schimbă aspectul şi culoarea în funcţie de modificările periodice ale temperaturii sau mișcărilor tectonice. Modelele care apar în acest fel au tendinţa de a se grupa în forme cubice multispectrale. Fotografiile au fost luate de la o distanţă de aproximativ 110 000 km de suprafaţa lui Pluto, în luna iunie 2015.

NASA afirmă că tehnica de scanare este totuşi limitată, întrucât apa îngheţată ar putea fi mascată de gheaţa de metan, aflată și ea în cantități destul de mari pe planetă. Harta poate să ne arate doar zonele în care apa îngheţată predomină; se presupune însă că gheaţa din apă se află prezentă pe mica planetă în cantităţi mult mai mari.

În celebra (de acum) Sputnik Planum (o „câmpie” stranie şi foarte întinsă de pe Pluto, ce acoperă o mare parte din suprafaţa planetei, fiind lipsită de relief accidentat) nu se găseşte însă prea multă gheaţă din apă. Aceasta a fost observată doar în partea ei de vest şi în partea de nord, denumită Lowell Regio. Asta sugerează faptul că, pe suprafaţa lui Sputnik Planum, crusta planetei este acoperită în majoritate de alte tipuri de gheaţă, în special gheaţă de metan, de azot şi de monoxid de carbon.


Totuşi, caracateristicile „câmpiei” sunt foarte stranii şi ele nu pot fi explicate deocamdată de savanţi. Sputnik Planum face parte din zona centrală, puţin spre stânga, a „marii inimi” a lui Pluto, numită şi Tombaugh Regio (după numele astronomului american Clyde Tombaugh, care a descoperit planeta în 1930).



În primul rând, Sputnik Planum este o câmpie vastă, lipsită de cratere, care trebuie să se fi format – în opinia specialiştilor – în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani şi pare că încă se află sub influenţa proceselor geologice. Sputnik Planum are suprafaţa împărţită în forme poligonale neregulate, delimitate între ele de albii sau adâncituri relativ reduse.




Unele dintre aceste adâncituri sunt umplute cu o substanţă neagră, despre care nu se ştie nimic. Altele prezintă semne evidente de înălţare sub forma unor mici dealuri, pe când unele forme poligonale par să fie „înţepate” de sute de mici gropi.



 

Formele poligonale se aseamănă cu cele ale solului de la altitudini înalte din emisfera nordică a planetei Marte, care s-au format prin contracţie termică. Acelaşi proces poate fi observat, de pildă, atunci când o suprafaţă de noroi se usucă şi se contractă. Pe mica planetă Pluto procesul pare să fi fost similar sau poate că s-a produs prin fenomenul de convecţie. Ceea ce se poate afirma însă cu certitudine este că Pluto nu reprezintă nici pe departe o planetă îngheţată, ci că dimpotrivă, procesele termale şi de transformare geologică sunt active. Aceasta însă adânceşte şi mai mult misterul legat de cel mai îndepărtat corp cosmic din sistemul nostru solar.
Datele şi fotografiile primite de la sonda New Horizon, ce urmează a fi procesate pe parcursul acestui an ne vor oferi poate mai multe detalii despre ce şi cum este cu adevărat planeta Pluto.


comments powered by Disqus