Cosul meu
Cosul este gol!

NASA a uitat sa ne spuna, in 1969, despre Domul transparent si despre OZN-urile care au fost vazute si fotografiate pe Luna…

05-03-2013
Deşi informaţia ca atare nu este nouă, ea reprezintă totuşi un exemplu foarte bun pentru a ilustra încă o dată modul pervers şi manipulator în care NASA tine ascunse multe dovezi extraordinare despre viaţă şi activitatea extraterestră, înşelând populaţia lumii şi orientând ideile şi concepţia ei către un model fals de gândire. Aceasta a făcut ca mulţi oameni să rămână încă aiuriţi chiar şi în prezent, atunci când ei aud sau li se vorbeşte despre OZN-uri, despre civilizaţii extraterestre, ori despre tehnologia spaţială extraterestră. Ne dăm seama că aceasta este, în primul rând, o problemă de educaţie, însă responsabile de această educaţie pervertită sunt anumite instituţii, printre care NASA şi mass-media internaţională reprezintă vârfurile de lance. Atunci când ajungem să cunoaştem realitatea şi avem dovezile ei în faţa ochilor (fotografiile originale, declaraţiile personale ale astronauţilor care au fost implicaţi în respectivele situaţii etc) devine aproape jenant să realizăm că pentru un timp atât de lung, mare parte din omenire a crezut pur şi simplu nişte aberaţii care au fost susţinute şi controlate de aceste instituţii prin felurite mijloace: şantaj, mită, agresiune fizică, corupţie sau chiar crimă. Se poate spune chiar că omenirea a fost multă vreme într-o transă adâncă din care a început în sfârşit să se trezească.
Mulţi dintre noi au urmărit poate de-a lungul timpului filme şi seriale SF care au fost celebre la vremea lor şi care au reprezentat deliciul multor generaţii, însă câţi am fost la fel de dispuşi să credem de asemenea că printre noi trăiesc şi fiinţe din alte lumi din spaţiu şi că, mai mult decât atât, cu unele dintre acestea guvernele lumii au încheiat anumite contracte de colaborare?
Celebrul scriitor american şi cercetător particular Richard Hoagland expune în cartea sa: Dark Mission – The Secret History of NASA, apărută în anul 2007 în SUA, unele dintre cele mai arzătoare dovezi care deconspiră multe dintre acţiunile de ocultare a adevărului de către Agenţia Spaţială Americană. Semnificativ este faptul că pe coperta cărţii este înfăţişată o fotografie ce nu a fost făcută publică niciodată de către NASA, prin care astronautul american Buzz Aldrin, creditat cu gradul 32 în lojele masonice, înfige pe Lună steagul francmasoneriei de Rit Scoţian.


 
Dacă adevărul ar fi fost expus încă de atunci, de la primele aselenizări ale americanilor, în mod sigur masele de oameni nu ar mai fi devenit aşa speriate de eventualitatea atacurilor şi invaziilor extraterestre. O logică simplă ne îndeamnă să gândim în felul următor: dacă acei extratereştri care se aflau pe Lună (baze lunare, construcţii, nave, OZN-uri în zbor) ar fi fost cu adevărat rău intenţionaţi şi violenţi, aşa cum suntem mereu îndemnaţi să credem de către mass-media, atunci fără îndoială că ei i-ar fi omorât imediat pe astronauţii americani şi ar fi distrus navele acestora. Totuşi, aceasta nu s-a petrecut nici măcar o singură dată. Elita ce vrea însă să conducă din umbră destinul umanităţii nu doreşte cu niciun chip să ne lase să credem aşa ceva, nu doreşte ca noi să ştim că fiinţele extraterestre înţelepte care supraveghează de zeci şi sute de mii de ani Pământul ar putea fi în realitate minunate, bune şi afectuoase. „Iluminaţii” doresc ca oamenii să aibă ideea unor extratereştri violenţi, răi, care nu vor altceva decât să cucerească planeta noastră şi să ne omoare ori să ne subjuge. În realitate, prin aceasta elita masonică îşi asigură câmp liber de acţiune în ceea ce priveşte acţiunile militare, instituirea stării de urgenţă, acordarea bugetelor de apărare şi mai ales controlul asupra populaţiei. Dacă acest plan odios al lor nu s-ar fi petrecut, Dezvăluirea (aşa-numitul proiect Disclosure) ar fi putut avea loc cu zeci de ani înainte, iar omenirea ar fi fost acum pe o cu totul altă treaptă de dezvoltare tehnologică, socială şi spirituală.
Pe de altă parte, pentru mulţi oameni toate acestea par a fi poveşti sau simple fabulaţii. Aceasta nu este deloc problema noastră, ci a lor. Printre altele, cei sceptici sau zeflemitori ar trebui, de pildă, să explice cum se face că, după aterizarea modulului Apollo 11 pe Lună, pe 21 iulie 1969, Neil Armstrong şi Buzz Aldrin au văzut mai multe OZN-uri la puţin timp după ce au ieşit în spaţiul selenar. Unul dintre foştii lucrători ai NASA, Otto Binder, a deconspirat faptul că atunci au fost făcute înregistrări ale convorbirilor dintre cei doi astronauţi şi centrul din Huston folosind un echipament propriu de înaltă frecvenţă, cu care a trecut de sistemele de protecţie ale NASA.
„NASA: CE VEDEŢI acolo? Controlul Misiunii către Apollo 11...”
APOLLO: Domnule, aceşti „babies” sunt gigantici! Sunt enormi! Dumnezeule, nici nu-ţi vine să crezi ce vezi! Vă spun că aici sunt şi alte nave spaţiale, aliniate de partea cealaltă a craterului! Ei sunt pe Lună şi ne urmăresc ce facem!”
O confirmare în plus a acestor dezvăluiri extraordinare o avem încă din anul 1986, din memorabila carte a regretatului Doru Davidovici: Lumi galactice, în care el face referire exact la aceleaşi aspecte. Întrucât Doru Davidovici a fost pilot militar şi a avut acces la anumite informaţii şi secrete, este posibil ca el să fi cunoscut din anumite surse aceste aspecte, pe care le-a dezvăluit în cartea sa. Ele se corelează perfect cu ceea ce scrie şi Richard Hoagland şi cu ceea ce au declarat numeroşi alţii de-a lungul timpului. De pildă, în anul 1979, Maurice Chatelain – fostul şef al NASA Communications Systems – a recunoscut în mod direct faptul că Neil Armstrong a văzut într-adevăr două OZN-uri pe partea cealaltă a craterului unde a aterizat modulul Apollo 11. El a spus: „Întâlnirea era ceva bine cunoscut în cercurile intime ale NASA şi ale Pentagonului, însă nimeni nu vorbea despre asta.”
Pe de altă parte, în conformitate cu afirmaţiile lui Vladimir Azhazha, fizician şi profesor de matematică la Universitatea din Moscova, savanţii sovietici au fost primii care au confirmat incidentul: „Informaţiile pe care le avem revelează faptul că întâlnirea a fost raportată imediat după aselenizarea modulului. Neil Armstrong a transmis Controlului Misiunii de pe Pământ ca două obiecte gigantice, misterioase, au aterizat şi ele în acea zonă, urmărindu-le activitatea. Însă mesajul lui nu a fost niciodată auzit de populaţia globului, pentru că a fost imediat cenzurat de NASA.”
În clipul video de mai jos, Richard Hoagland explica felul în care am ajuns noi să „aflăm” despre domurile transparente de pe Lună şi demonstrează că aselenizările au fost toate mai întâi cenzurate şi filtrate ca informaţie pentru public.










comments powered by Disqus