Cosul meu
Cosul este gol!

NASA publica imagini extraordinare cu unii dintre satelitii naturali ai lui Saturn

Autor: Resonance 24-05-2016
Sateliţii Tethys, Enceladus şi Mimas ai planetei Saturn

Epopeile spaţiale din prezent devin din ce în ce mai atractive şi interesante. Graţie noilor tehnologii, fotografiile publicate de NASA sunt din ce în ce mai calitative, chiar dacă instituţia americană este recunoscută ca fiind totodată cea mai mare tăinuitoare de aspecte „incomode”, relativ la viaţa extraterestră, OZN-uri, baze extraterestre pe alte corpuri cereşti din sistemul nostru solar, ori experienţe foarte speciale în cosmos ale astronauţilor trimişi în felurite misiuni (începând cu programul Apollo şi până la cele de pe Staţia Internaţională).

În fotografia de mai sus, NASA oferă o vedere impresionantă a trei dintre lunile (sau sateliţii naturali) ai lui Saturn: Tethys, Enceladus şi Mimas, surprinse în lumina Soarelui de către camera cu vedere îngustă de pe sonda spaţială Cassini la data de 3 decembrie 2015. Imaginea a fost prezentată public de către NASA pe 22 februarie 2016.

Satelitul din partea superioară a fotografiei este Tethys, la mijloc este Enceladus, iar Mimas se află în partea de jos. Am putea spune ca imaginea este chiar „artistică”, pentru că sonda Cassini a prins şi o parte dintre faimoasele inele ale lui Saturn, care împart „planul compoziţiei” în două: una dintre luni în partea superioară, celalelalte două în partea inferioară a imaginii.

În mod evident, fotografia implică faptul că cei trei sateliţi se află la distanţe diferite de sonda spaţială. De exemplu, Enceladus – care în cea mai mare parte este acoperit de gheaţă şi apă – se afla la 1,35 milioane de kilometri distanţă de Cassini, atunci când a fost surprins în această fotografie. Pe de altă parte, Tethys – pe suprafaţa căreia sonda Cassini a trimis un mic robot cu ceva timp în urmă – se afla la o distanţă de 1,9 milioane kilometri; iar satelitul Mimas – care mai este numit şi „Steaua Morţii”, datorită asemănării lui cu celebra super-armă din seria Star Wars – se afla la 1,7 milioane kilometri depărtare de Cassini.

Satelitul Mimas, supranumit şi „Steaua Morţii”, pe fundalul inelelor lui Saturn

Sonda spaţială Cassini reprezintă un produs tehnologic de excepţie a colaborării dintre NASA, Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi Agenţia Spaţială Italiană. Din anul 2004, când ea s-a plasat pe orbita lui Saturn, a transmis multe imagini excepţionale ale acestei planete-gigant din sistemul nostru solar, ale structurii complexe de inele care o înconjoară şi a unora dintre cei 62 de sateliţi naturali care îi corespund şi care sunt confirmaţi ca având orbite stabile în jurul planetei. Iată, de pildă, o splendidă fotografie a suprafeţei lui Tethys:

Arcurile misterioase de culoare roşie de pe suprafaţa satelitului Tethys

Tethys este acoperită în mare parte de gheaţă, însă pe suprafaţa ei apar din loc în loc arcuri destul de largi de culoare roşie, a căror natură nu este deocamdată cunoscută. Ele sunt late de numai câţiva kilometri, însă lungimea lor este de câteva sute de kilometri. Cu excepţia unor cratere mici de pe Dione (care este un alt satelit natural al lui Saturn), astfel de arcuri roşii au mai fost observate doar pe satelitul Europa al planetei Jupiter. Savanţii presupun că ele ar reprezenta porţiuni de gheaţă cu un anumit tip de impurităţi sau pur şi simplu fracturi ale scoarţei.

Pe de altă parte, una dintre cele mai frumoase şi totodată misterioase fotografii suprinse de sonda Cassini este cea a satelitului Enceladus (care are un diametru de 504 kilometri), considerat cel mai strălucitor obiect cosmic din sistemul nostru solar (datorită refracţiei luminii pe suprafaţa lui de gheaţă) şi unul dintre cele mai frumoase luni a unei planete.

Superbă imagine a satelitului Enceladus şi a inelelor lui Saturn

Imaginea de mai sus a fost făcută de sonda Cassini la data de 29 iulie 2015, dintr-o poziţie situată la 0,3 grade sub planul de referinţă al inelelor lui Saturn şi de la o distanţă de aproximativ 1 milion de kilometri de Enceladus.

Ceea ce face aşa de spectaculos acest satelit sunt jerbele de apă pe care el le aruncă din zona polului sud până la înălţimi de 200 de kilometri în spaţiul cosmic. Apa îngheaţă aproape instantaneu, iar spectacolul strălucitor, precum un gheizer de gheaţă, este magnific. Printre altele, aceasta demonstrează că în prezent interiorul lui Enceladus este animat de căldură şi că el este un corp ceresc activ. Savanţii sugerează faptul că sub suprafaţa de gheaţă a lui Enceladus s-ar ascunde de fapt un vast ocean de apă; detalii suplimentare pot fi obţinute de aici:

https://saturn.jpl.nasa.gov/news/2542/

Una dintre imaginile superbe ale suprafeţei lui Enceladus a fost obţinută de sonda Cassini pe 14 octombrie 2015, în care este fotografiat polul nord al satelitului de la o distanţă de doar 6000 de kilometri:


Spre surprinderea oamenilor de ştiinţă, fracturile în suprafaţa de gheaţă ce acoperă satelitul sunt relativ înguste şi se întind chiar până în această zonă de nord. Ei se aşteptau la o zonă cu cratere mult mai mari, însă realitatea s-a dovedit a fi cu totul alta.

O altă fotografie de o calitate remarcabilă este cea a satelitului Dione, care a fost obţinută de la o distanţă de 170 000 kilometri de suprafaţa acestuia.


Dione este o lume îngheţată, care ne dezvăluie totuşi „urme” ale istoriei sale. De pildă, în partea dreaptă, jos, se poate observa bazinul de impact major cu un alt corp ceresc în trecut, definit de mai multe „straturi” şi numit Evander; el are un diametru de aproximativ 350 de kilometri.

Una dintre cele mai frumoase imagini este însă cea a satelitului Titan, cel mai mare satelit natural al lui Saturn, care este mai mare şi decât planeta Mercur.


Imaginea este compozită şi ne arată o vedere în infraroşu a suprafeţei lui Titan, în mare parte acoperită de oceane şi lacuri de metan lichid. Fotografia a fost luată de la o înălţime de aproximativ 10 000 de kilometri de suprafaţa lui Titan.

Pe de altă parte, una dintre rarele fotografii clare a sateliţilor neregulaţi ai lui Saturn (aceștia sunt sateliții care au un diametru mai mic de 500 de kilometri – această dimensiune le-ar asigura, din punctul de vedere al masei lor, forma rotundă – si care, prin urmare, au o formă neregulată) este cea a lui Hyperion, care are o suprafaţă „spongioasă”:


Fotografia a fost luată de la o înălţime de 38 000 de kilometri de suprafaţa lui Hyperion, odată cu ultima apropiere foarte mare a sondei Cassini de Saturn.

Unele dintre fotografii (chiar ale planetei însăşi şi a inelelor sale) sunt atât de surprinzătoare, încât par a fi realizate pe calculator, însă ele reprezintă chiar imaginile reale din cosmos, aşa cum au fost preluate de camerele sondei Cassini. Un bun exemplu în această direcţie este fotografia de mai jos a lui Saturn, una dintre cele mai neaşteptate şi uluitoare imagini ale gigantului gazos:


O altă superbă fotografie a lui Saturn este cea în care planeta este surprinsă într-o atitudine de „linişte şi pace”, de la o distanţă de 2,5 milioane kilometri:


În realitate, Saturn este o lume foarte dinamică şi activă, în care vânturile şi curenţii gazoşi ating viteze de până la 1800km/h. Lipsa unei suprafeţe solide a planetei, ca in cazul Pământului, nu împiedică manifestarea acestor imense uragane, care mătură aproape continuu „suprafaţa” ei. În partea de sus a lui Saturn, corespunzând polului său nord, poate fi observat celebrul „hexagon”, o caracteristică unică a unei planete în sistemul nostru solar, a cărei origine de asemenea nu este cunoscută de ştiinţa contemporană.
comments powered by Disqus