Cosul meu
Cosul este gol!

Pamantul, asteroizi si meteoriti… coincidenta?

11-03-2013
La aproape o lună de la evenimentul tulburător de pe 15 februarie, care a implicat căderea unui meteorit în regiunea Celiabinsk din Rusia, lucrurile par să se fi „liniştit” într-o oarecare măsură, astfel încât să ne punem câteva întrebări legitime, coroborate şi cu alte observaţii care au fost făcute între timp.


De pildă, care sunt şansele ca exact în aceeaşi zi şi la o diferenţă de doar câteva ore, un asteorid ce fusese observat şi anunţat anterior (2012 DA14) să fie „dublat” de căderea unui meteorit „nevazut-necunoscut”, care brăzdează cerul Rusiei şi se prăbuşeşte, spart în câteva fragmente, provocând o lumină orbitoare, un zgomot asurzitor şi destule pagube materiale, precum şi vătămări corporale ale oamenilor? Mai mult decât atât, în aceeaşi perioadă a fost semnalata şi căderea unui meteorit pe cerul Cubei.


De secole aşa ceva nu s-a mai petrecut. „Coincidenţele” şi modul în care s-au desfăşurat lucrurile ne arată că, în realitate, multe aspecte ne-au fost ascunse. Într-adevăr, meteoritul din Rusia nu a fost asteroidul anunţat, care de altfel a trecut foarte aproape de Pământ (la 27.700 km depărtare de acesta) la o diferenţă de câteva ore de momentul prăbuşirii meteoritului lângă Celiabinsk. Atunci, ce a fost acel meteorit care a căzut pe pământ şi cum de s-au „potrivit” lucrurile exact în acest mod? Oamenii de ştiinţă şi politicienii s-au obişnuit, din nefericire, ca mai ales în ultima sută de ani să considere populaţia globului precum o turmă de oi, nătângă, incapabilă să reacţioneze, acceptând tot ceea ce şi cât i se dă, ca un robot mecanic. Dacă ni s-a spus că nu e nimic grav şi că „aşa s-au potrivit lucrurile”, atunci înseamnă că aşa trebuie să fie; dacă ni s-a arătat cât ni s-a arătat, atunci înseamnă că atâta este.
Nu înseamnă totuşi că nu putem să ne punem şi alte întrebări şi, mai ales, nu înseamnă că nu putem găsi chiar şi răspunsuri adecvate. Ascunderea adevărului de cei care ne guvernează, din raţiuni smintite şi chiar scelerate, nu înseamnă că acesta (adevărul) nu există. În primul rând nu s-a mediatizat căderea meteoritului deasupra Cubei; în al doilea rând, nu s-a vorbit nimic despre cel observat deasupra Arizonei, în aceeaşi zi. Dar, mai ales, nu s-a vorbit mai nimic în mass-media internațională despre incredibila sincronizare cu asteroidul 2012 DA14, nici nu s-au făcut corelaţii cu previziuni ale timpurilor pe care le trăim şi nici nu s-au oferit date despre cercetările minuţioase care au fost efectuate după aceea pentru găsirea meteoritului căzut.
Întreaga umanitate (dar mai ales lumea ştiinţifică) pare că a fost surprinsă pe picior greşit. Aceeaşi lume ştiinţifică ce ne îndeamnă să fim liniştiţi şi să nu credem în viaţă extraterestră, în prezenţa navelor extraterestre, în „conspiraţii” pe Pământ, pentru că – în viziunea ei – toate acestea sunt nişte bazaconii. Apariţia şi căderea meteoritului pe 15 februarie, aparent fără niciun „avertisment”, este însă cel puţin ciudată. Se ştie demult, prin declaraţiile care au fost făcute de foşti lucrători şi colaboratori ai aşa-numitelor „black projects” sau proiecte neguvernamentale secrete, că tehnologia actuală permite ca aproape tot din ceea ce apare din cosmos să fie observat şi anihilat de la sol, în măsura în care acel ceva reprezintă o ameninţare pentru omenire. Cu atât mai mult cu cât obiectul ar avea dimensiuni relativ mari. Chiar şi în ceea ce priveşte mărimea meteoritului s-a dezinformat populaţia. S-a afirmat că el ar fi măsurat 6 metri în diametru, dar în realitate se pare că el ar fi fost cu mult mai mare. Dacă bolovanul cosmic de rocă ar fi lovit la acea dimensiune Pământul, efectul ar fi fost dezastruos, în termenii distrugerii materiale şi umane, echivalând cu explozia simultană a câteva zeci sau chiar sute de bombe atomice de tip Hiroshima.


Totuşi, la puţin timp după consumarea evenimentului, au apărut primele ştiri şi filmări detaliate ale unui fenomen straniu care pare să se fi petrecut în momentul în care meteoritul brăzda cerul Rusiei: pe filmare apare forma unui OZN în preajma meteoritului şi apoi ca un fel de raza, după care meteoritul se sparge în bucăţi şi acestea se împrăştie şi cad pe pământ. Ele au provocat lumina şi zgomotele care au fost înregistrate în acea zonă.


În conformitate cu relatările din mass-media internaţională, lucrurile – ca întotdeauna – sunt „sub control deplin”; s-a insistat că meteoritul şi asteroidul nu sunt unul şi acelaşi obiect cosmic, întrucât cele două obiecte cosmice s-au mişcat în direcţii opuse. Foarte bine. Atunci, cu atât mai mult ne întrebam: ce s-a petrecut de fapt, pentru că este evident că nu a fost vorba de o simplă apariţie din neant a unui meteorit, care s-a găsit să cadă pe Pământ exact în acea zi şi la o oră foarte apropiată de cea în care era prezisă trecerea asteroidului mai mare?
Există de asemenea voci care vorbesc despre o adevărată luptă ce are în realitate loc în spaţiul cosmic din apropierea Pământului şi care are legătură mai mult cu dimensiunea a 4a, implicând bineînţeles anumite civilizaţii extraterestre şi navele lor. La urma urmelor, întregul Program de Război al Stelelor a fost şi este un Program Spaţial Secret şi el a furnizat tehnologia necesară unei astfel de lupte. Dar cine cu cine se luptă şi de ce, şi mai ales dacă toate acestea se petrec în realitate, urmează să aflăm eventual din etapele proiectului Dezvăluirea (Disclosure), care dă semne să înceapă să se petreacă la nivel mondial. Nu putem rămâne în întunericul necunoaşterii mereu; semnele exterioare ne arată că ceva foarte special se petrece în jurul nostru şi noi trebuie doar să fim atenţi şi deschişi pentru a putea asimila cât mai bine valul transformărilor ce vor urma în curând la nivelul întregii planete.
comments powered by Disqus