Cosul meu
Cosul este gol!

Radu Cinamar, un nou extras din volumul 5

28-03-2017


Acest volum va fi disponibil din 5 aprilie 2017.

Pentru precomenzi click aici: precomanda

Continuăm prezentarea cărții „ÎN INTERIORUL PĂMÂNTULUI – Al doilea tunel” cu următorul fragment:

„Doctorul Xien a readus discuţia la subiectul nostru:
- În momentul în care priveşti sau analizezi problema centrului Pământului, tu doar ai senzaţia că acolo este ceva, pentru că altfel nu-ţi explici situaţia şi nici nu poţi să-ţi dai răspunsuri. Te gândeşti că dacă sapi, atunci vei da de nisip, de pietriş, de apă, de roci și sedimente, apoi de lavă şi alte asemenea straturi geologice. Omul nu-şi poate imagina în legătură cu asta, decât ceea ce el deja ştie și se bazează pe ceea ce știința îi spune și îl învață. Acest lucru este valabil atât pentru un cerşetor, cât şi pentru un intelectual...

- ...care emite o teorie acceptabilă pentru ceea ce este în centrul Pământului, am completat eu, luându-i vorba din gură, bucuros că în sfârșit vedeam corelația cu subiectul adus de la început în discuție.

- Exact. Oamenii îşi imaginează că în centrul planetei trebuie să fie „ceva”, însă ei gândesc că acel ceva trebuie să fie tot palpabil, tot fizic, deoarece aceasta este pregătirea lor mentală, asta sunt ei pregătiţi să ştie şi să înţeleagă. Existența lor se desfășoară pe suprafața unei planete sferice, iar această suprafață este asociată cu partea ei „exterioară”; mai apoi și în mod automat oamenii gândesc că, dacă există „exteriorul”, atunci trebuie să fie și „interiorul” planetei. Este deci o problemă de concept.

Mă gândeam intens la ceea ce tocmai aflasem. Eram uimit, dar în același timp fascinat de modul simplu și elocvent în care doctorul Xien îmi explica un adevăr la îndemâna tuturor, pe care noi, însă, îl ignorăm în mod sistematic.

- Unii cercetători își pun problema dacă acea bilă solidă din fier și nichel există cu adevărat în centrul Pământului, a continuat el. Alții se întreabă dacă există sau nu oameni în interiorul Pământului. Nici unii, nici alții nu observă că punctul lor de vedere este parțial și limitat, pentru că își imaginează că acolo se află o lume care ar funcționa după aceleași legi fizice ca și cele de la suprafață. Totuși, dacă ar începe să sape spre centrul Pământului și ar înainta spre adâncimi din ce în ce mai mari, ei ar trebui să-și schimbe fără îndoială perspectiva și sistemul de măsură.

Am rămas câteva clipe pe gânduri. Doctorul Xien avea un mod de a prezenta lucrurile foarte direct, rapid şi inteligent. Nu permitea breşe, nu te lăsa să „evadezi” mental fără sens.Trebuia să îți menții atenția mereu activă, mai ales atunci când subiectul era important. Procesarea informaţiei trebuia să se petreacă în timp real cu asimilarea ei, altfel riscai să pierzi şirul explicaţiilor.

- Vrei să spui că apare o obişnuinţă mentală şi de percepţie a lucrurilor, am punctat eu. Un automatism mental, un reflex de gândire. Oamenii sunt tentați să judece lucrurile, chiar și pe acelea pe care nu le cunosc, după „modelul” a ceea ce ei știu deja. Asta înseamnă că, prin raport la interiorul Pământului, ei calculează mereu doar distanța de la suprafață până la centru și nu iau în calcul perspectiva calitativă a acestei „distanțe”.

Doctorul Xien a dat aprobator din cap:
- Da, acesta este procesul. Fiecare ia lucrurile aşa cum s-a obişnuit, cum a fost învăţat şi cum a văzut toată viaţa. De aceea oamenii de ştiinţă îşi imaginează că nucleul Pământului este o sferă incadescentă de metal, pentru că în felul acesta ei au găsit o „soluţie” care de fapt se bazează pe efectele care apar: gravitaţia, câmpul electric şi câmpul magnetic al planetei. Ei răspândesc mai departe această cunoaştere, iar mulți oameni iau de bun ceea ce li se spune, repetând acelaşi lucru. Totuși, în esenţă nu există ceea ce ei îşi imaginează. Savanții doar au senzaţia că există un nucleu solid al planetei, pentru că s-au condiţionat mental prin cunoştinţele şi experienţele pe care le-au avut până în acest moment. Ei cred, datorită limitării dată de percepția tridimensională, că planeta ar fi doar o sferă plină cu materie fizică. Apoi observă anumite particularități ale planetei și creează modele prin care să aproximeze observațiile de până acum ale științei. În felul acesta ei concep un model matematic tridimensional al Pământului, care limitează înțelegerea corectă a ceea ce planeta noastră este de fapt. Cu alte cuvinte, savanții cred cu putere ceea ce de fapt nu există.

Deşi simţeam că am prins firul ideii şi al explicaţiilor, mă gândeam totuşi cât de dificil ar putea fi pentru alţii să raţioneze în acest mod. Văzusem şi trecusem prin multe experiențe uluitoare până în acel moment şi totuşi îmi era destul de greu să mă adaptez noului „sistem de gândire”, pe care mi l-a prezentat doctorul Xien. Aflam brusc despre o perspectivă asupra realităţii înconjurătoare, la care nu mă gândisem niciodată până atunci și care era lipsită de „virusul” iluziei. Mă întrebam câţi oameni puteau să înţeleagă aşa ceva și câţi ar dori cu adevărat să aprofundeze aceste aspecte. Eu însumi făceam eforturi să mă adaptez „în timp real” la noile idei, care deși nu erau foarte dificile, totuși loveau puternic în conceptele adânc înrădăcinate în minte.”

comments powered by Disqus