Cosul meu
Cosul este gol!

Studiu stiintific care atesta ca 60 de miliarde de planete, doar din galaxia noastra, ar putea constitui medii foarte bune pentru dezvoltarea vietii

23-07-2013
 În conformitate cu un studiu publicat în revista de specialitate Astrophysical Journal Letters, în galaxia noastră ar putea exista aproximativ 60 de miliarde de exoplanete (planete care se află în afara sistemului nostru solar, orbitând fie în jurul altei stele, fie „hoinărind” singure prin cosmos), care ar putea adăposti viaţa. Cu alte cuvinte, există un număr imens de planete – şi aceasta doar în galaxia noastră! – care ar orbita în jurul altor stele, în zona aşa-zis „locuibilă”, precum gravitează Pământul în jurul Soarelui nostru. Această estimare recentă reprezintă un număr dublu faţă de ceea ce se credea până nu demult.
Studiul a fost efectuat de către o echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Chicago şi de la Universitatea Northwestern, care au creat un model tridimensional a felului în care norii ar putea influenţa temperatura pe planetele din afara sistemului nostru solar.


Cerinţa esenţială pentru susţinerea vieţii, aşa cum o cunoaştem noi în prezent, este aceea ca planeta respectivă să orbiteze în jurul unei stele la distanţa potrivită pentru ca să existe apă în stare lichidă la suprafața ei. Această „zonă adecvată” depinde de cât de departe este planeta faţă de steaua în jurul căreia se roteşte şi, de asemenea, de temperatura stelei respective. Echipa ştiinţifică a reuşit însă să demonstreze, prin intermediul modelului de nori, că aceştia pot modifica temperatura planetelor care înainte erau considerate a fi prea aproape de soare, deci în imposibilitate de a susţine viaţa, astfel încât ele să permită dezvoltarea acesteia, adică să aibă apa în stare lichidă pe suprafaţa lor.
De pildă, stelele pitice roşii sunt mai puţin masive şi mai reci decât soarele nostru, iar planetele care orbitează în jurul lor trebuie să fie mai aproape de ele pentru a avea suficientă căldură, astfel încât să menţină apa în stare lichidă. Dar, întrucât aceste planete se apropie aşa mult de stelele respective, ele devin „prizonierele” acestora, rămânând doar cu o singură față întoarsă spre stea în timp ce se rotesc în jurul ei. Studiul cercetătorilor de la Universitatea din Chicago a arătat însă că în astfel de situaţii sunt create pături gigantice, foarte groase, de nori pe partea planetei care este expusă către soare, ce au rolul de a reflecta lumina şi căldura înapoi către stea, păstrând în felul acesta planeta într-o condiţie adecvată vieţii, fără ca planeta să se incălzeasca prea mult.
Dorian Abbot, profesor asociat de ştiinţe geofizice la Universitatea din Chicago şi totodată unul dintre autorii studiului, a afirmat că această descoperire ar putea să fie cu uşurinţă verificată prin folosirea telescopului James Webb Space, care va fi lansat pe orbită în anul 2018. „În mod normal, ne-am aştepta ca o planetă să fie mai caldă pe partea în care domneşte ziua decât pe partea în care este mereu noapte. Însă o planetă ce prezintă un model al climei precum cel enunţat şi descoperit de noi ar fi, dimpotrivă, mai rece pe partea expusă către soare şi mai caldă pe partea în care domnește noaptea. Dacă această inversiune relativ ciudată va fi observată şi confirmată prin observaţiile efectuate de telescop, atunci înseamnă că am avut dreptate”, a afirmat profesorul Dorian Abbot.
comments powered by Disqus