Cosul meu
Cosul este gol!

Unde sunt astazi barbatii adevarati de altadata?

23-09-2012
Într-un interviu recent realizat de Bill Moyers cu poetul Robert Bly în emisiunea „O întâlnire a Bărbaţilor” , un tânăr a pus întrebarea: „Unde sunt astăzi bărbaţii iniţiaţi de altă dată?” Am scris cartea de faţă tocmai pentru a răspunde la această întrebare, care preocupă atât bărbaţii, cât şi femeile. La sfârşitul secolului XX ne confruntăm cu o criză de mari proporţii a identităţii masculine. Din ce în ce mai mult, observatorii scenei contemporane – sociologi, antropologi şi psihologi de profunzime – descoperă dimensiunile devastatoare ale acestui fenomen, care ne afectează personal pe fiecare dintre noi, la fel de mult pe cât afectează societatea ca întreg. De ce există în zilele noastre o asemenea confuzie legată de sexul de care aparţinem, cel puţin în Statele Unite şi în Europa? Pare din ce în ce mai dificil să punctăm ceva ce ar putea fi în legătură cu esenţa masculină sau cu cea feminină.

Dacă analizăm cu atenţie sistemul social contemporan, observăm imediat decăderea valorilor familiei tradiţionale. Din ce în ce mai multe familii se confruntă cu tristul adevăr al dispariţiei tatălui (absent fizic sau emoţional), aspect care produce devastare emoţională la copiii de ambele sexe. Tatăl slab, fără personalitate sau absent din viaţa fiului sau fiicei sale, mutilează capacitatea acestuia/acesteia de a relaţiona într-un mod intim şi pozitiv cu persoane de acelaşi sex sau de sex opus.
Din experienţa pe care o avem, considerăm că nu putem scoate în evidenţă doar într-un mod simplist dezintegrarea sistemelor noastre familiale, pentru a motiva criza actuală a masculinităţii la nivel global. Pentru aceasta este necesar să luăm în considerare alţi doi factori care subliniază însăşi această dezintegrare.
Mai întâi trebuie să menţionăm un factor foarte important, şi anume: dispariţia proceselor rituale de iniţiere a băieţilor pentru a deveni bărbaţi. În societăţile tradiţionale există definiţii standard pentru ceea ce noi numim psihologia Băiatului şi psihologia Bărbatului. Acestea se pot observa clar în societăţile tribale, care au fost atent cercetate de antropologi precum Arnold van Gennep şi Victor Turner. Ei au remarcat existenţa unor ritualuri complexe, realizate în scopul ajutării băieţilor din trib să facă trecerea către condiţia de bărbat. În Occident, de-a lungul secolelor de civilizaţii, aproape toate aceste procese rituale au fost abandonate ori direcţionate spre acţiuni mult mai restrânse sau mai puţin eficiente, pe care le putem numi pseudo-iniţieri.
Pentru a explica declinul iniţierilor din Antichitate, putem analiza fundamentul istoric al acestora. Reforma Protestantă şi Iluminarea au fost grupări puternice care au impus gradat necesitatea discreditării proceselor rituale. Odată ce procesul sacru şi transformator al ritualului a fost discreditat, tot ce a rămas este ceea ce Victor Turner a numit „doar ceremonial”, adică ceva care nu are puterea necesară pentru obţinerea unei transformări reale a conştiinţei. Prin separarea de ritual, ne-am rupt de procesele prin care atât bărbaţii, cât şi femeile înţelegeau identitatea sexului din care făceau parte într-un mod profund, matur şi înălţător.

Ce se petrece însă cu o societate, dacă procesele rituale prin care se formează aceste identităţi sunt compromise? În cazul bărbaţilor există mulţi care nu au iniţierea în ceea ce înseamnă maturitate bărbătească, ori au primit anumite pseudo-iniţieri care nu au reuşit să evoce tranziţia necesară spre vârsta maturităţii. Şi astfel s-a ajuns la o dominare a psihologiei Băiatului. Aceasta există peste tot în jurul nostru, iar semnele sale sunt uşor de observat. Printre ele se numără comportamentul violent şi abuziv împotriva altora, bărbaţi sau femei; pasivitate, slăbiciune, incapacitate de a acţiona eficient şi creativ în propria viaţă şi de a genera creativitate şi fericire în ceilalţi; se constată adeseori oscilaţia între două abuzuri/slăbiciuni.

Odată cu dezrădăcinarea importanţei şi semnificaţiei procesului ritual pentru iniţierea masculină, apare un al doilea factor care contribuie la disoluţia identităţii masculine. Acest factor, care ne-a fost arătat de o critică feministă, se numeşte patriarhat. Patriarhatul este organizaţia socială şi culturală care a condus lumea noastră occidentală şi o mare parte a restului globului, cel puţin de dinaintea celui de-al doilea mileniu î.H. până în prezent. Feministele au observat cum în patriarhat dominarea masculină a oprimat şi abuzat femininul, caracterizat atât de aşa-numitele trăsături şi virtuţi feminine, cât şi de trupul femeii. În critica lor vehementă împotriva patriarhatului, unele feministe au concluzionat că masculinitatea este în mod esenţial abuzivă la origine şi că legătura cu erosul – cu iubirea, relaţionarea şi tandreţea – provine numai din partea feminină a ecuaţiei umane.

Oricât de utile au fost unele dintre aceste concluzii pentru cauza eliberării feminine şi stereotipiile patriarhatului, noi considerăm totuşi că există probleme serioase în această privinţă. În viziunea noastră, patriarhatul nu este expresia masculinităţii profunde, ci dimpotrivă, patriarhatul este expresia masculinităţii imature. El este expresia psihologiei Băiatului şi, în parte, umbra masculinităţii adevărate. Cu alte cuvinte, putem spune că patriarhatul exprimă masculinitatea fixată la niveluri imature.

În viziunea noastră, patriarhatul este un atac asupra masculinităţii în deplinătatea sa, dar şi al feminităţii în deplinătatea sa. Cei prinşi în structurile şi dinamica patriarhatului caută să domine nu numai femeile, ci şi bărbaţii. Patriarhatul este bazat pe frică – teama băiatului, teama masculinităţii imature – de femei, dar şi de bărbaţi. Băieţilor le este frică de femei. Dar le este frică, de asemenea, şi de bărbaţii adevăraţi. Pentru masculul patriarhal, dezvoltarea deplină a masculinităţii fiilor sau subordonaţilor săi nu este binevenită, cum nu este binevenită nici dezvoltarea completă a fiicelor sau subordonatelor sale. Aceasta este povestea şefului de la birou, care nu poate suporta faptul că alţii sunt buni în ceea ce fac. Cât de des suntem invidiaţi, urâţi şi atacaţi în mod direct sau în mod pasiv/agresiv atunci când căutăm să descoperim cine suntem cu adevărat, în toată frumuseţea, maturitatea şi creativitatea noastră! Cu cât devenim mai frumoşi, mai competenţi şi mai creativi, cu atât mai mult pare că atragem ostilitatea superiorilor sau a partenerilor noştri de viaţă. Ceea ce ne atacă de fapt este imaturitatea din fiinţele umane, care sunt îngrozite de avansul pe care l-am luat pe drumul către deplinătatea masculină sau feminină a fiinţei umane.

Extras din cartea Rege, Erou, Magician, Amant: Redescoperă arhetipurile masculine publicată la Editura Daksha.


comments powered by Disqus