Cosul meu
Cosul este gol!

Vulpile isi urmaresc prada dupa liniile de camp magnetic terestru

Autor: Resonance 12-04-2016

Atât în cazul vulpilor, cât şi în cel al altor animale, una dintre întrebările esenţiale este: cum reușesc ele să-şi identifice prada şi mai apoi să o prindă? Care sunt „metodele” după care ele vânează?

Recent, un grup de cercetători germani de la mai multe institute şi universităţi de prestigiu (Christine Niessner, de la Institutul Max Planck pentru studii asupra creierului (Frankfurt); Susanne Denzau de la Departamentul de Bioștiințe din cadrul Universităţii Goethe (Frankfurt); Erich Pascal Malkemper, de la Departamentul de Zoologie generală (Essen) etc.) au publicat detalii despre o proteină specială ce a fost descoperită la vulpi şi la alte mamifere. Proteina fusese identificată demult în cazul păsărilor şi al liliecilor, dar nu se ştia că ea este prezentă şi la unele animale terestre.

Numele proteinei este cryptochrome; din punct de vedere ştiinţific ea este cunoscută ca Cry1a (în cazul păsărilor), se află în retina multor primate şi le permite acestora să detecteze liniile de câmp magnetic terestru. Cryptochromele sunt de fapt flavoproteine care absorb lumina albastră, având un rol important în reglarea ritmului lor circadian.

Descoperirea ştiinţifică vine ca un rezultat direct al observării modului în care anumite mamifere îşi vânează pradă, în mod specific vulpile care îşi găsesc hrana în condiţiile vitrege ale iernii, când aproape totul este acoperit cu zăpadă.


Aşa după cum se poate vedea în imaginea de mai sus, vulpile recurg la un fel de „săritură” pentru a penetra stratul uneori destul de gros de zăpadă şi a prinde astfel prada care se găsește sub el. Problema este: cum ajung vulpile să identifice cu exactitate locul sub zăpadă în care se găseşte prada lor? S-a observat că atunci când vulpile se aliniază cu liniile de câmp magnetic ale Pământului, ce corespund emisferei în care ele se află, rata de succes a prinderii prăzii creşte foarte mult.

Aşa după cum s-a menţionat mai sus, această abilitate nu este limitată doar în cazul vulpilor, ci a fost de asemenea identificată şi în cazul câinilor, lupilor, urşilor şi a bursucilor. Totuşi, în mod surprinzător, această abilitate foarte importantă pentru supravieţuire nu a fost descoperită în cazul pisicilor, care nu posedă proteina cryptochrome (
http://www.iflscience.com/health-and-medicine/dogs-wolves-and-certain-primates-may-be-able-perceive-magnetic-fields).

Se ştia demult că păsările au abilitatea de a percepe şi simţi liniile de câmp magnetic terestru, pentru a se putea orienta în spaţiu, însă descoperirea şi la unele mamifere terestre a proteinei care este „responsabilă” de această capacitate remarcabilă a fost o surpriză pentru savanţi. Animalele respective, mult mai multe decât s-a crezut iniţial, sunt astfel înzestrate cu ceea ce oamenii de ştiinţă au numit „magnoreceptori”, adică abilitatea de a detecta şi a interpreta liniile de câmp magnetic.

La păsări, proteină cryptochrome (Cry1a) este localizată în fotoreceptorii S1 de lumină ultravioletă din retina lor; la mamifere, aceeaşi proteină (notată cu Cry1, pentru a fi deosebită de cea în cazul păsărilor) nu a putut fi iniţial localizată cu precizie, însă după mai multe studii laborioase ea a fost identificată cu o mare marjă de siguranţă în stratul exterior al aceloraşi receptori S1 din retina ochilor, cea care corespunde lungimilor de undă scurte.

Faptul că această abilitate la unele mamifere terestre nu a fost descoperită mai devreme se datorează şi faptului că cercetătorii au fost convinşi că vulpile, atunci când vânează, îşi folosesc auzul incredibil de fin pe care îl au. Chiar dacă această particularitate a lor este adevărată, totuşi ea nu reprezintă singura capacitate a vulpilor din uimitorul „arsenal” de vânătoare pe care ele îl au.


Atunci când umblă după hrană prin zăpadă, mai întâi vulpea este atentă să audă mişcarea pe care şoarecele o face în deplasarea lui prin tunelurile de sub zăpadă. Urechile ei se pot roti individual până la 180 de grade, precum nişte antene de recepţie foarte performante. Aceasta oferă o şi mai mare acurateţe pentru localizarea originii sunetului pe care îl face şoarecele. Odată ce şoarecele a fost localizat, vulpea începe să alinieze liniile de câmp magnetic terestru cu unghiul sub care ea percepe sunetul. Aproape incredibil, atunci când alinierea se realizează, vulpea poate calcula distanţa şi adâncimea exactă la care se află pradă, atacând mai apoi brusc. O exemplificare a acestui mod de acțiune poate fi remarcată în clipul de mai jos:



Proteinele cryptochrome se găsesc la multe mamifere, dar nu s-a putut demonstra în mod direct ca ele sunt cele care intr-adevarar conferă abilitatea de a vedea liniile de câmp magnetic. Totuşi, cercetând cu atenţie toate componentele care se găsesc în ochii animalelor despre care se ştie că se orientează după liniile de câmp magnetic terestru, s-a tras concluzia că această proteină este cel mai probabil cea care conferă această capacitate foarte specială.

Este uluitor cât de avansată a devenit societatea noastră, dar cu toate acestea cât de multe secrete există, pe care ea nu le cunoaşte sau pe care nici măcar nu le bănuieşte. S-a dovedit astfel că, chiar şi în cazurile în care credem că avem răspunsul pentru unele aspecte, aceasta nu este decât o iluzie ce se integrează în marele mister al necunoscutelor ce ne înconjoară...
comments powered by Disqus