new book Sufletul neinlantuit. O calatorie dincolo de frontierele eului limitat

Sufletul neinlantuit. O calatorie dincolo de frontierele eului limitat

(1 vot)

Autor Michael A. Singer
Editura Adevar Divin
Anul lansarii 2013
Colectia
Traducator Cristian Hanu
Format 13 x 20 cm
Pagini 236
ISBN 978-606-8420-03-5
Stoc:
este
in stoc
-3% discount
Pret: 19.50 Lei
Pret vechi: 20.00 Lei
Adauga in cos
Wishlist Wishlist
Cosul meu
Cosul este gol!
Newsletter
Indiferent dacă este prima ta explorare a spaţiului interior sau dacă ţi-ai dedicat întreaga viaţă călătoriei spirituale, această carte te va ajuta să îţi transformi relaţia cu tine însuţi, dar şi lumea din jurul tău.

Cine eşti tu cu adevărat?

Cum te-ai simţi dacă ai fi eliberat de orice limitare şi dacă te-ai putea dilata în afara hotarelor tale? Ce poţi face zi de zi pentru a descoperi această pace şi această libertate interioară? Sufletul neînlănţuit îţi oferă răspunsuri simple, profunde şi intuitive la aceste întrebări. Indiferent dacă este prima ta explorare a spaţiului interior sau dacă ţi-ai dedicat întreaga viaţă călătoriei spirituale, această carte te va ajuta să îţi transformi relaţia cu tine însuţi, dar şi lumea din jurul tău.

Sufletul neînlănţuit începe prin a-ţi explica relaţia pe care o ai cu gândurile şi cu emoţiile tale, ajutându-te să descoperi sursa şi fluctuaţiile energiei tale interioare. În continuare, cartea îţi prezintă ce poţi face pentru a te elibera de gândurile, emoţiile şi tiparele energetice obişnuite, care îţi limitează conştiinţa. În final, ea îţi arată cu o claritate neobişnuită calea către o viaţă trăită într-o libertate deplină a fiinţei tale lăuntrice.

„Orientul şi Occidentul sunt fundamental diferite, dar Michael Singer reuşeşte să creeze o punte de legătură între cele două mari tradiţii spirituale, în această carte strălucită care ne învaţă cum putem reuşi în viaţa spirituală şi în încercările de zi cu zi. Freud spunea că viaţa este alcătuită din iubire şi din efort. Cu o mare elocvenţă şi cu o logică impecabilă, geniala carte a lui Singer completează acest concept explicându-ne că cele două aspecte sunt polii opuşi ai aceleiaşi devoţiuni altruiste.”
– Ray Kurzweil, inventator, laureat al Medaliei Naţionale
pentru Tehnologie şi autor al cărţilor
Era maşinilor spirituale şi
Unicitatea este aproape

Extras din carte: 

Dacă îţi vei contempla cu obiectivitate vocea interioară, vei constata că cea mai mare parte din lucrurile pe care le spune sunt lipsite de semnificaţie. Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a dialogului mental este o simplă pierdere de timp şi de energie. Adevărul este că cea mai mare parte a vieţii se desfăşoară în funcţie de anumite forţe pe care nu le controlezi, indiferent ce îţi spune mintea ta. Este ca şi cum ai sta seara şi ai încerca să te decizi dacă îţi doreşti ca a doua zi dimineaţa să răsară soarele. Soarele va continua să răsară şi să apună indiferent de decizia minţii tale. În această lume se petrec miliarde şi miliarde de lucruri. Oricât de mult te-ai gândi la ele, ele vor continua să se petreacă, neţinând cont de părerile tale.

Adevărul este că gândurile tale au un impact infinit mai mic asupra acestei lumi decât îţi place să recunoşti. Dacă eşti dispus să îţi contempli cu obiectivitate gândurile, vei constata că marea majoritate nu au nicio relevanţă. Ele nu au niciun efect asupra realităţii din jurul tău, ci doar asupra ta. Gândurile tale te pot face să te simţi mai bine sau mai rău în raport cu ceea ce se întâmplă în momentul prezent, cu ceea ce s-a întâmplat în trecut sau cu ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor. Dacă îţi petreci timpul sperând că mâine nu va ploua, nu faci decât să pierzi acest timp. Gândurile tale nu pot influenţa ploaia, nici într-un sens, nici în celălalt. Mai devreme sau mai târziu, vei constata că acest dialog mental interior nu are niciun sens şi că este inutil să încerci în permanenţă să îţi explici şi să îţi justifici viaţa. Vei înţelege astfel că adevărata sursă a problemelor tale nu este viaţa în sine, ci agitaţia minţii tale în legătură cu aceasta.

Apare astfel o întrebare interesantă: dacă cea mai mare parte a dialogului mental interior este inutilă, de ce există acesta? Răspunsul la această întrebare depinde de înţelegerea motivului pentru care spune ce spune vocea noastră interioară, într-un moment sau altul. Spre exemplu, în anumite cazuri vocea mentală vorbeşte din acelaşi motiv pentru care un ceainic începe să şuiere: în interiorul tău se produce o acumulare de energie care simte nevoia să fie eliberată. Dacă îţi vei contempla cu atenţie mintea, vei constata că ori de câte ori în fiinţa ta se produce o acumulare de energie nervoasă, asociată cu teama sau cu dorinţele tale, vocea din interiorul capului tău devine extrem de activă. Acest lucru este foarte uşor de constatat atunci când eşti furios pe cineva şi continui să te cerţi cu el în sinea ta. Priveşte cât de des îi repetă mintea ta ceea ce ţi-ai dori să îi spui, cu mult timp înainte de a avea şansa să o faci faţă în faţă. Atunci când energia se acumulează în interiorul tău, tu simţi nevoia să faci ceva cu ea. Vocea din interiorul capului tău devine extrem de activă deoarece nu te simţi împăcat, iar dialogul interior îţi permite să te eliberezi de o parte din energia acumulată.

Pe de altă parte, poţi observa că vocea continuă să sporo­văiască inclusiv în cazul în care nu eşti supărat pe nimeni. De pildă, dacă mergi pe stradă, ea îţi poate spune lucruri de genul:

Priveşte câinele ăla! Este un labrador! Hei, mai e un câine în maşina aceea. Seamănă mult cu primul câine pe care l-am avut, Shadow. Uau, maşina aceea este un Oldsmobile vechi, înmatriculat în Alaska. Nu prea vezi multe astfel de maşini pe la noi!”

Ceea ce face vocea este să povestească ce vezi. De ce simte ea nevoia să facă acest lucru? La urma urmelor, tu vezi deja lucrurile respective. Cu ce te ajută să le repeţi în sinea ta, sub forma acestui monolog interminabil? Răspunsul necesită o analiză atentă. Dintr-o simplă privire, tu surprinzi o cantitate uriaşă de detalii ale reali­tăţii din faţa ta. Spre exemplu, dacă priveşti un copac, tu vezi simultan fiecare creangă a sa, frunzele şi mugurii care cresc pe ele. Atunci de ce trebuie să dai glas lucrurilor pe care le vezi?

Uită-te la pornul acela. Cât de frumos este contrastul dintre frunzele sale verzi şi florile albe. Uite câte flori are. Uau, este plin de flori!”

Dacă vei analiza cu atenţie ce se întâmplă, vei constata că această povestire continuă (în sens narativ) a realităţii din faţa ta este menită să te facă să te simţi mai confortabil în raport cu lumea din jurul tău. La fel ca atunci când nu te afli pe scaunul şoferului, dar îţi imaginezi că tu eşti cel care conduce maşina, ea îţi dă impresia că ai un control mai mare asupra realităţii. De fapt, îţi induce sentimentul că te afli într-o anumită relaţie cu ceea ce se întâmplă în faţa ta. De pildă, copacul nu mai este doar un copac oarecare, care nu are nimic de-a face cu tine, ci unul pe care l-ai văzut, l-ai etichetat şi l-ai descris. Prin verbalizarea lui mentală, tu ai atras această experienţă directă a lumii înconjurătoare în universul gândurilor tale. Aici, el s-a integrat printre celelalte gânduri ale tale, inclusiv cele care alcătuiesc sistemul valorilor tale şi cele care descriu experienţele pe care le-ai trăit de-a lungul vremii.

Îţi propun să examinăm în continuare diferenţa dintre expe­rienţa directă a lumii exterioare şi interacţiunile acesteia cu lumea ta mentală. Atunci când gândeşti, tu ai libertatea de a crea orice gânduri doreşti, iar cea care le exprimă este vocea minţii tale. Tu eşti obişnuit să stai în fundalul minţii tale şi să creezi diferite gânduri, jonglând aşa cum doreşti cu ele. Această lume interioară pe care ţi-o creezi reprezintă un univers alternativ, aflat în întregime sub controlul tău. Lumea exterioară ascultă de propriile sale legi. Atunci când vocea din interiorul capului tău narează pentru tine ceea ce se petrece în faţa ochilor tăi, gândurile tale legate de ea se alătură celorlalte gânduri ale tale. Ele se amestecă şi influenţează astfel experienţa ta directă legată de lumea din jurul tău. În final, rămâi cu o prezentare personală a lumii exterioare, din perspectiva ta subiectivă, iar din experienţa iniţială directă, empirică şi nefiltrată, nu mai rămâne aproape nimic. Această manipulare mentală a experienţelor tale exterioare îţi permite să îţi creezi un tampon între tine şi realitatea brută. Tu vezi în fiecare moment miriade de detalii, dar nu apuci să narezi decât câteva dintre ele. Acestea sunt singurele care contează pentru tine. Prin această manieră subtilă de pre-procesare, tu reuşeşti să îţi controlezi experienţa realităţii astfel încât aceasta să capete sens în mintea ta. Cu alte cuvinte, conştiinţa ta experimentează un model mental subiectiv al realităţii, nu realitatea propriu-zisă.

Merită să studiezi cu atenţie acest mecanism, căci el funcţionează tot timpul. Spre exemplu, dacă ieşi afară pe timp de iarnă şi începi să tremuri, vocea din interiorul capului tău îţi spune imediat: „E frig!” În ce fel te ajută acest lucru? Tu ştii deja că afară este frig, doar îl experimentezi direct. Atunci de ce îţi repetă vocea acest lucru? Tu îţi recreezi în acest fel lumea exterioară în interiorul minţii tale, pe care o poţi controla, spre deosebire de lumea exterioară. De aceea îţi vorbeşti în sinea ta despre ea. Chiar dacă nu poţi modifica lumea exterioară aşa cum ţi-ai dori, tu o poţi verbaliza în interiorul tău, unde o poţi judeca, te poţi plânge în legătură cu ea şi poţi decide ce ai de făcut în continuare. Acest mecanism te face să crezi că ai un anumit control asupra lumii. Astfel, dacă trupul tău experimentează o senzaţie de frig, chiar dacă nu poţi face nimic pentru a modifica temperatura exterioară, tu poţi integra în interiorul minţii tale această experienţă, după care îţi poţi spune: „Nu-i nimic. Aproape că am ajuns acasă. Nu mai durează decât câteva minute.” Şi astfel, te simţi mai bine. În lumea gândurilor există întotdeauna ceva ce poţi face pentru a controla experienţa pe care o trăieşti.

În esenţă, tu recreezi lumea exterioară în interiorul tău, iar apoi trăieşti în mintea ta. Ce s-ar întâmpla însă dacă te-ai decide să nu mai faci acest lucru, să nu mai narezi lumea exterioară, ci să o observi în mod conştient? Te-ai simţi mai deschis, dar şi mai expus, căci nu poţi şti niciodată ce se va întâmplă în momentul următor, iar mintea ta este obişnuită să te ajute, prin procesarea experienţelor tale curente astfel încât să le integreze în perspectiva ta asupra trecutului şi în viziunea ta asupra viitorului. Acest proces te ajută să păstrezi o aparenţă de control asupra vieţii tale. Dacă mintea ta nu ar face acest lucru, te-ai simţi extrem de neconfortabil. Pentru cei mai mulţi dintre oameni, realitatea este pur şi simplu „prea reală”. De aceea, ei preferă să o tempereze cu ajutorul minţii lor.

Mintea ta vorbeşte tot timpul pentru că aceasta este sarcina pe care i-ai dat-o tu. Tu te foloseşti de ea ca de un mecanism de protecţie, ca de o formă de autoapărare. În ultimă instanţă, ea te face să te simţi mai în siguranţă. Atât timp cât vei continua să-ţi doreşti acest lucru, vei fi forţat să te foloseşti de mintea ta ca de un tampon între tine şi viaţa reală, în loc să trăieşti efectiv această viaţă. Lumea exterioară continuă să se deruleze în faţa ta, având foarte puţin de-a face cu tine şi cu gândurile tale. Ea a existat înainte de a apărea tu în ea şi va continua să dăinuie mult timp după plecarea ta. Sub pretextul că încerci să îi dai un rost, tu încerci de fapt să îţi găseşti propriul rost în cadrul ei.


comments powered by Disqus