Doctrina secretă vol. 2

DOCTRINA SECRETA vol. 2 ne ofera in plus o multime de indicatii ce ne pot fi de un imens folos pentru descoperirea istoriei autentice a raselor umanitatii; mai mult decat atat, aceasta ridica valul de alegorie si simbolism si ne reveleaza felurite fatete specifice dar si frumusetea Adevarului Ultim Dumnezeiesc.
Evoluția ideii de Dumnezeu are loc concomitent cu propria evoluție intelectuală a omului. Este atât de adevărat încât idealul cel mai nobil pe care-l poate atinge spiritul religios al unei epoci pare să nu fie, în ochii filosofilor epocii următoare, decât o caricatură grosolană! Filosofii înșiși trebuiau să fie inițiați în anumite mistere perceptive înainte de a putea înțelege ideea veritabilă pe care și-o făceau anticii în această chestiune de metafizică superioară. Altfel – adică în lipsa acestei Inițieri – capacitatea intelectuală a fiecărui gânditor ar spune: „Vei merge până acolo, dar nu și mai departe”, la fel de clar și de evident pe cât legea karmei impune o limită progresului fiecărei națiuni sau rase în ciclul lor. Fără Inițiere, idealul gândirii religioase contemporane va avea mereu aripile frânte și nu va fi capabil să zboare la înălțimi mari, căci gânditorii idealiști și realiști și chiar liber-cugetătorii nu sunt decât rezultatul și produsul natural al propriului mediu și al vremii lor. Idealul fiecăruia dintre ei nu este decât rezultatul inevitabil al temperamentului său și produsul gradului de progres intelectual atins de o națiune, luată în ansamblul ei. Din acest motiv, așa cum am atras deja atenția, cele mai înalte culmi ale metafizicii occidentale moderne au rămas mult sub nivelul adevărului. Majoritatea speculațiilor agnostice despre existența „Cauzei Prime” nu sunt decât materialism deghizat – doar terminologia este diferită. De la începuturile Celei de-a Patra Rase, pe când era adorat doar Spiritul și Misterul era manifestat, până în ultimele zile ale splendorii artei grecești, în zorii Creștinismului, doar elenii îndrăzniseră să înalțe public un altar închinat „zeului Necunoscut”. Indiferent ce o fi gândit în profunzime sfântul Pavel când le spunea atenienilor că acest „Necunoscut” pe care-l adorau fără să-l cunoască era Dumnezeul adevărat, a cărui venire o vestea el, această Divinitate nu era „Iehova” și nici „Creatorul Lumii și al tuturor lucrurilor”. Căci nu „Zeul lui Israel”, ci „Necunoscutul” panteiștilor antici și moderni este cel care „nu locuiește în temple făcute de mâinile oamenilor”.
Gândirea Divină nu poate fi definită, nici semnificația sa explicată, decât prin nenumăratele manifestări ale Substanței Cosmice, în care această gândire este percepută spiritual de cei care sunt capabili.