Spunem că iubirea e trecătoare şi pasageră, dar oare aşa este, sau noi suntem cei care suntem nestatornici şi lipsiţi de substanţă? Poate că ne-am uitat în direcţia greşită. Poate că răspunsul e chiar în noi, în persoana care adesea e un străin pentru ea însăşi, o mascaradă de protectivitate care a uitat cine e cel care poartă capa şi masca în piesă.
Cartea aceasta explorează aceste întrebări şi găseşte secretul la paradoxul iubirii, descoperind ceva ce am trecut tot timpul cu vederea despre noi înşine.
Este o carte care ne permite să ne vedem reflectaţi într-o oglindă, vulnerabili, sub ochii adevărului şi ai sincerităţii brute, răniţi de propria noastră mână şi lipsă de cunoaştere.
Ce a mai rămas din identitatea noastră, cine suntem, când toate secretele noastre ascunse au fost scoase la iveală şi arătate tuturor? Am mai fi noi înşine dacă n-am avea nevoie să ne ascundem, să rugăm sau să pretindem? Ce fel de libertate apare atunci când ne iubim suficient de mult pe noi înşine, încât să cucerim şi să ştim cine suntem şi să avem curajul să fim potenţialul nostru cel mai măreţ?