Rusaliile şi Căluşarii
Legat de sărbătoarea Rusaliilor este şi dansul Căluşarilor, dans ritual de origine străveche, cu funcţii magice. Prima descriere a obiceiului datează din sec. al XVIII-lea şi se datorează cărturarului Dimitrie Cantemir. În „Descrierea Moldovei”, el nota: „Mulţimea superstiţioasă crede că ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: după ce bolnavul s-a aşezat la pământ, ei încep săriturile lor şi, la un anumit loc al cântecului, calcă, unul după altul, de la cap până la picioare, pe cel culcat; în sfârşit, îi suflă la ureche câteva cuvinte anume ticluite şi poruncesc bolii să iasă.”
Dincolo de manifestarea artistică, de demonstraţia de forţă, agilitate şi ritm, avem de-a face cu o frăţie magică, în care participanţii sunt iniţiaţi după un ritual foarte strict, pentru a dobândi capacităţile necesare executării dansului. Acesta are semnificaţii profunde, care din timpuri străvechi investesc ritualul cu puterea de a lupta împotriva forţelor malefice. Scopul acestuia este de a apăra oamenii, animalele şi recoltele de influenţele negative ale Rusaliilor, dar şi de a vindeca bolile.
Mai puţin cunoscută este tradiţia românească legată de fructul alunului. Acesta creşte într-un conglomerat numit„căluş”. Se pare că denumirea dansului magic „Căluşul” vine de aici. Realizarea ritualurilor presupune o stare de unitate şi o legătură între participanţi, la fel de strânsă ca aceea a „căluşului” de alun. Sacralitatea alunului se extinde şi asupra căluşarilor pentru perioada în care grupul este activ. Plantă cu virtuţi magice deosebite, alunul înfloreşte şi se scutură în noaptea de Înălţare, la patruzeci de zile de la Învierea Domnului. Florile sale sunt vindecătoare şi cu atât mai preţioase, cu cât sunt mai trecătoare. Crengile de alun culese în acest moment sunt investite de tradiţia multor popoare cu virtuţi magice. Să ne amintim doar de nuieluşa de alun a zânelor, vracilor şi fântânarilor.
În tradiţia românească, se spune că Rusaliile pot lua minţile oamenilor, îi pot îmbolnăvi, iar dansul lor frenetic nu poate fi contracarat decât prin metode magice, una dintre ele fiind chiar dansul Căluşarilor. Despre cei atinşi de puterea Rusaliilor se spune ca sunt „luaţi din căluş”. Nu este o boală ce poate fi vindecată de medici. Seamănă cu o transă hipnotică ce nu poate fi vindecată decât prin puterea magică a căluşarilor. Vătaful căluşarilor foloseşte un procedeu de diagnosticare bazat pe melodiile de căluş. Bolnavul care dă semne că este afectat de o anume melodie este diagnosticat prin depistarea „spiritului” bolii. Actul care aduce vindecarea este doborârea din căluş. Vătaful atinge cu steagul (care are la capăt o legătură de usturoi, una de pelin şi un şnur roşu) pe unul dintre căluşari. Căzut la pământ, acesta preia eliberarea bolnavului de suferinţa sa.
Jocul Căluşarilor pare a fi unul dintre cele mai vechi şi mai complexe dansuri populare româneşti. Bărbaţii care doreau să intre în ceata Căluşarilor se adunau cu o săptămână înaintea Rusaliilor în afara satului, pe malul unei ape, unde, în mod ritual, depuneau un jurământ de respectare a regulilor cetei şi a condiţiilor purităţii rituale în perioada Rusaliilor (abstinenţa sexuală şi un comportament adecvat normelor de conduită etică a comunităţii tradiţionale). Pentru zece zile ei trăiau într-un timp sacru. În această perioadă purtau un costum specific, zurgălăi la picioare, câte o bâtă, iar de dormit dormeau sub streşinile bisericilor ca să fie apăraţi de răzbunarea Rusaliilor. Ceremonialul cuprinde practici şi formule magice, dansuri şi acte rituale executate de un grup de bărbaţi strict ierarhizat: Mut, Vătaf, ajutor de Vătaf, Stegar, Căluşari de rând. Starea grupului era una euforică şi de coeziune mistică între participanţi.
Dansul Căluşarilor are diverse funcţii şi semnificaţii:
• transferul magic al fertilităţii divine prin descântarea, în timpul jocului, a bolovanului de sare pentru animale şi a farfuriei cu seminţe pentru însămânţarea şi rodnicia ogoarelor;
• grăbirea căsătoriei fetelor şi fertilizarea simbolică a tinerelor soţii prin intrarea lor în hora Căluşarilor, la încheierea jocului (despre dansul Căluşarilor se credea că are efecte fertilizatoare manifestate asupra pământului şi femeilor);
• vindecarea persoanelor „luate din Rusalii” sau „luate din Căluş” prin transferul magic al sufletului sănătos de la oala de lut spartă cu băţul de Mut sau Vătaf sau de la căluşarul supus unei morţi rituale, numită Doborârea căluşarilor, la omul bolnav;
• dansul cu copiii în braţe în hora Căluşului sau sărituri peste copiii întinşi pe pământ pentru alungarea bolilor, în special a „frigurilor”;
• alungareaRusaliilorprinameninţarealorcudiferitearmepreistorice(beţe,săbii din lemn, arcuri cu săgeţi), prin scene războinice, prin plante magice (pelin, usturoi), prin impetuozitatea dansurilor care imită uneori mersul la trap sau în galop al cailor, prin formule indescifrabile şi zgomote produse de zurgălăi şi clopoţei.
La încheierea perioadei sacre a Rusaliilor, Căluşarii reveneau la locul în care depuseseră jurământul, coborau steagul şi îl îngropau într-un loc secret. Apoi ceata se împrăştia, fiecare membru plecând în altă direcţie. Mai târziu se întâlneau în sat, se salutau ca după o absenţă îndelungată şi totul reintra în obişnuinţele cotidiene.
