Titlul extrem de simbolic al ultimului film al regizorului Stanley Kubrick, Cu ochii larg închiși, este un bun punct de plecare pentru a da în vileag extraordinara mega-minciună care este versiunea oficială a celor petrecute la 11 septembrie 2001.
Ultimul film al lui Kubrick a fost lansat cu doi ani înainte de atentatele de la 11 septembrie 2001, cu un titlu ciudat și inversat, care spunea totul despre societatea umană în doar trei cuvinte: Eyes Wide Shut. Bine, ochii nu pot fi literalmente larg închiși, dar pot fi deschiși și să nu vadă nimic, care are același rezultat și aceeași consecință. Am scris pe larg în alte cărți despre inocularea unei astfel de percepții pe tot parcursul vieții, impusă prin „educație“, mass-media și presiunea anturajului, care îi programează pe oameni să treacă prin viață ca niște somnambuli, văzând doar ceea ce li se spune să vadă și gândind doar ceea ce li se spune să gândească.
Aceasta nu se aplică tuturor, bineînțeles, dar este suficient pentru a le permite celor foarte puțini să dicteze viețile celor foarte mulți prin deturnarea percepției personale și colective și manipularea miopiei ce rezultă ulterior și care poate înrobi conștiința cuiva pe viață. Inocularea unei anumite percepții a ceea ce s-a petrecut la 11 septembrie 2001 unei mari părți din populație a fost esențială pentru transmutarea societății globale la care am asistat în urma acestui eveniment. Dacă mai mulți oameni ar avea ochii larg deschiși în loc să fie larg închiși, aceasta nu ar fi fost posibil. Atacurile de la 11 septembrie 2001 au fost declanșatorul perceptual care a lansat o serie de evenimente ce încă se desfășoară și care transformă lumea într-un stat orwellian. Prin urmare, această carte va expune marea minciună a atacurilor de la 11 septembrie 2001, și de asemenea, va plasa acele evenimente catastrofale în contextul unei perspective mult mai ample privind planul de control al umanității - un context în care percepția este totul.
Ca niciodată, programarea perceptuală neîncetată nu a fost mai evidentă decât astăzi, când mulțimile fasciste/comuniste, care țipă, conduc cenzura în masă a corectitudinii politice și insistă fie să fii de acord cu ei, fie să fii intimidat și agresat până la a fi redus la tăcere de către cei care cred că ei sunt aleșii „progresiști“ care au dreptul să editeze, să cenzureze și să dicteze viețile tuturor celorlalți oameni. Spun fascist/comunist pentru că eu le văd ca pe niște măști puse pe același chip, adică termeni ce desemnează același aspect. Ambele sunt tiranii centralizate, iar detaliile nu sunt decât aspecte de fațadă. Sunt sigur că rușii s-ar fi simțit mult mai bine dacă s-ar fi aflat sub controlul fascist ucigaș în masă al lui Hitler, iar germanii s-ar fi simțit la fel sub comunismul ucigaș în masă al Rusiei, inspirat de Karl Marx. Mentalitatea extremistă „progresistă“ care vrea să își impună voința asupra societății de astăzi prin eliminarea libertății de exprimare și de opinie nu este decât o formă de marxism foarte puțin mascată. Marxismul („stânga“) și fascismul („dreapta“) au tehnici similare de control și manipulare, deoarece ambele sunt forme de tiranie și, prin urmare, folosesc aceleași instrumente de tiranie. Acesta este motivul pentru care „progresiștii“ extremiști (marxiști) folosesc tehnici clasice ale fascismului, în timp ce pretind că sunt „antifasciști“.
Marxismul a fost creația elitei bancare și de afaceri pentru a păcăli masele să predea puterea unui „guvern al poporului“ controlat de ... elita bancară și de oamenii de afaceri. Karl Marx a fost omul elitei, după cum va deveni foarte clar aceasta. Acesta este motivul pentru care „radicalii“, „progresiștii anti-stabiliment“ sunt aclamați astăzi de proprietarii mega-bogați ai unor corporații gigantice care cenzurează în numele lor opinii aparent contrare. Acesta este motivul pentru care miliardari „arhicapitaliști“ precum George Soros dau zeci de miliarde de dolari partidelor și organizațiilor care promovează o societate marxistă sub paravanul „progresist“ și al „justiției sociale“.
Marxismul nu este și nu a fost niciodată o ideologie menită să ne elibereze de opresiunea umană, ci o ideologie care impune opresiunea în beneficiul elitei pe care se presupune că este menită să o răstoarne. Transformarea societății prin intermediul conflictului marxist al „luptei de clasă“ a fost înlocuită de conflictul marxist al „luptei pentru identitatea de sine“. Identitatea de sine este noua „clasă socială“ și, pe măsură ce tot mai multe identități de sine sunt sistematic inventate, potențialul de „luptă“ între ele se extinde în mod constant. Declanșarea unor conflicte între felurite grupuri continuă să fie tehnica noului curent marxism și doar numele și forma de clasificare au fost înlocuite. Lupta pentru identitatea de sine care a înlocuit lupta de clasă a eliminat separările dintre mase și elite, deoarece acum, dacă elita susține lupta ta pentru identitatea de sine, ea este „de partea ta“ și nu mai este factorul opresor. Bineînțeles că ei sunt în continuare opresori, dar nu sunt percepuți ca atare, în timp ce doar aparent împărtășesc aceleași obiective sau ceea ce astăzi se numesc „valori“. Astfel, un manipulator financiar multimiliardar precum George Soros devine un erou al stângii „progresiste“ (false) într-o manieră fără precedent, atunci când clasa socială era sursa diviziunii și nu, ca acum, identitatea de sine.
Transformarea prin conflict a unui un proces aflat în plină desfășurare, precum și distrugerea comunității coezive, inclusiv a unității familiale, reprezintă un semn clasic al marxismului (Elitei) aflat pe drumul către formarea unui stat global de control în totalitate centralizat și necruțător. Data de 11 septembrie a fost o zi istorică în această călătorie de coșmar din cauza direcției spre care ne-a condus foarte repede, iar expunerea minciunilor cu privire la evenimentele din 11 septembrie este o zi istorică în ce privește modificarea acestei direcții.
Controlul nu se referă la ceea ce este adevărat sau nu, ci la faptul că ținta, adică populația, poate fi manipulată să creadă ca fiind adevărat tot ce i se spune. Furnizorii și promotorii unei societăți de tip marxist/fascist pot fi manipulați să creadă că sunt militanți „radicali“ antifasciști și anti-stabiliment, în timp ce construiesc o lume care oferă puterea celor foarte, foarte puțini asupra celor mulți. Astfel, ei vor crede că urmăresc dobândirea unui statut de egalitate, în timp ce de fapt ei pregătesc calea către o inegalitate extremă și sistematică - exact ceea ce se petrece în fiecare zi din aceste vremuri nebune. Implementarea credinței pe care o descriu aici poate fi cu siguranță observată în cazul evenimentelor din 11 septembrie 2001, iar amploarea programării perceptuale implicate atinge dimensiuni de proporții uluitoare prin dovezile pe care le voi prezenta și care sunt menite să demaște povestea oficială ca fiind în realitate o poveste inventată. Ar fi greu să ne imaginăm o minciună mai evidentă precum este aceasta, la fel și contradicțiile flagrante, ce sfidează imposibilul și includ suspendarea legilor fizicii. Cu toate acestea, cumva, în toți acești ani care au trecut, acest basm a supraviețuit la nivel global în mare parte aproape intact în conștiința publicului larg – iar multe dintre aceste basme au fost chiar ferite complet de ea.
Există mai multe motive în acest sens. Unul dintre ele este că oamenii își obțin informațiile (și, prin urmare, percep situațiile într-un anumit mod) în proporție covârșitoare, din surse convenționale, unde predomină scenariile guvernamentale și, prin însăși natura lor, organizațiile convenționale utilizează conștiințe convenționale. Membrii celor mai multe dintre aceste organizații sunt într-un stadiu atât de avansat de înrobire încât ajung să creadă că de fapt sunt liberi. După cum spunea Johann Wolfgang von Goethe: „Nimeni nu este mai înrobit decât acela care, în mod fals, se crede liber în robia sa“. Conștiințele oamenilor convenționali sunt supuse prin repetarea constantă a realității susținute oficial, așa cum se repetă o mantră, ei fiind foarte convinși că sunt liberi, iar aceasta se petrece fie din cauza autoamăgirii, fie din cauza unei încercări disperate de a-și păstra respectul de sine și de a evita să se confrunte cu adevărul că de fapt, conceptul de stat există doar în conștiința lor.
