Iubirea infinită este singurul adevăr, restul este iluzie

Informațiile pe care David Icke ni le aduce la cunoștință reprezintă o demascare epocală atât a iluziei pe care o credem „reală” cât și a modului în care iluzia este generată și manipulată pentru a ne întemnița într-o falsă realitate.

David Icke explică aici cum „trăim” într-un „internet holografic” în care creierele noastre sunt conectate la un „computer” central care ne alimentează aceeași realitate colectivă pe care o decodificăm din formele de undă și din semnale electrice în „lumea” holografică tridimensională pe care toți credem că o vedem.

Așa-numitele „mistere” ale vieții se dizolvă cu fiecare pagină: Cine suntem noi? Ce facem aici? Ce este corpul uman și cum se poate opri „îmbătranirea” lui? Cine ne controlează realitatea? De ce există atât de multe războaie, foamete, suferință și stres? Ce este „mintea” și „emoția” și de ce acestea ne controlează? Aceste întrebări și multe altele sunt explicate cu o coerență și o simplitate rareori întâlnite.

  CAPITOLUL 8 În 1990 am început o uimitoare călătorie de autodescoperire. Nu aveam nici o idee unde va duce, dar am mers mai departe, oricum. Mă săturasem. Această „lume” fusese întotdeauna lipsită de logică pentru mine: nedreptatea, prostia, felul în care sistemul transforma oamenii în simple mașini care parcurgeau un ciclu repetitiv de experiențe și comportamente pe care în mod isteric îl numeau „viață”. Noi nu trăim viața ‐ viața ne trăiește pe noi. Să luăm exemplul unui fermier care furnizează alimente unui supermarket; el le dictează muncitorilor de la fermă și dacă aceștia nu se conformează, sunt concediați. Dar, de asemenea, el trebuie să facă ce i se cere din partea supermarket‐ului, altfel pierde contractul și ar putea să dea faliment. La nivelul următor, cei ce răspund de supermarket trebuie să răspundă în fața acționarilor, care la rândul lor cuprind oameni ce răspund în fața șefilor lor, și aceștia răspund în fața altor șefi. Și tot așa, la nesfârșit, formând cercul de dependență și impunere a voinței. Sclavul unuia este stăpânul altuia; pentru unul animal de povară, pentru altul păstor. Acesta este modul în care lumea este intenționat structurată. Sistemul vrea ca toată lumea să controleze pe toată lumea, într‐un miliard de moduri diferite. Ceea ce numim „societăți libere” sunt în realitate gulaguri. Sistemul nu ne servește pe noi, noi îi servim lui. Suntem sclavi care se amăgesc că sunt liberi pentru că nu vrem să recunoaștem realitatea condiției noastre.