Vă voi spune o poveste... Încă o poveste adevărată... chiar dacă aceasta pare mai degrabă o fabulă, chiar dacă nu există niciun istoric sau cercetător care să-i ateste veridicitatea.
O să v-o povestesc nu pentru frumuseţea sau dulceaţa amintirii, ci pentru promisiunea devenirii.
Întâmplarea s-a petrecut cu aproape două mii de ani în urmă, ecourile sale răsunând pe nisipul unui ţărm al Mediteranei încă sălbatic la vremea aceea, nu foarte departe de oraşul Nemausus.
Este imaginea născută din memoria a trei femei care se regăsiră după ce s-au făcut părtaşe la o călătorie sufletească incredibilă, cea mai anevoioasă dar şi cea mai înduioşătoare şi mai luminoasă din câte pot exista.
Aceea a lui Isus, a Învăţătorului Jeshua.
Aceste trei femei se chemau atunci lacobea, Salomea şi Myriam. Amintirea existenţei lor a traversat sute şi mii de ani cu numele de „Cele Trei Marii".
Cartea pe care o ţineţi acum între mâini este urma şi parfumul acestei amintiri, pe care am avut fericirea să o captez dincolo de vălul Timpului.
De ce nu s-a lăsat oare descoperită până acum? Fără îndoială pentru că, învăţăceii umani care suntem, nu eram îndeajuns de sensibili pentru a accepta anumite aspecte din conţinutul său.
Prin privirea Salomeei ochii sufletului meu au putut să-i pătrundă esenţa, până în cele mai mărunte detalii, zi după zi, lună după lună... S-a revelat în toată intensitatea şi delicateţea sa deopotrivă.

Este perspectiva unei femei, desigur, însă înainte de toate, este reflexia luminii subtile a unor timpuri care rămân însemnate pentru totdeauna în memoria noastră colectivă.
Este perspectiva unei discipole a lui Christ, cu siguranţă, dar şi apropierea de adevărata măreţie a Iubirii libere, nesfârşite, atotcuprinzătoare.
Şi nu în ultimul rând, este perspectiva unei îndrăgostite de suflet, în toată nuditatea lui, a unei iubitoare de simplitate care devine pentru noi martorul şi receptacolul căii celorlalte două tovarăşe ale sale.
Iacobea, Salomea, Myriam, trei destine împletite într-o singură amintire, aceea a celor Trei Marii...
Iată deci o mărturie în plus despre aceşti ani de plin Soare, care nu au încetat niciodată să mă locuiască: mărturia Suflului Christic.
Încă o mărturie, aşa este... căci există astfel de momente, care şi-au lăsat amprenta asupra omenirii, încât nimic nu le va putea epuiza vreodată bogăţia şi intensitatea.
Regăsind urmele Mariei lacobea, Mariei Salomea şi, desigur, ale Mariei Magdalena în sudul Galiei, în primul secol al erei noastre, nu îmi imaginam nici pe departe cât de aproape de Christ aveau ele să mă aducă.
Această apropriere - un nivel de comuniune profundă - reprezintă fără îndoială particularitatea cărţii de faţă.
Primele trei şi cele mai apropiate discipole ale lui Isus se  eliberează, una după cealaltă, de amintirea lor cea mai profundă, mai iniţiatică şi mai însemnată, în apropierea zilnică de Învăţător.
Pentru cei aflaţi în căutarea senzaţionalului, poate că nu va exista nimic care să-i mulţumească în evocarea acestor amintiri.
Relatând toate acestea cât mai fidel cu putinţă, intenţia mea a fost pur şi simplu de a reconstitui Prezenţa lui Christ, aşa cum s-a dezvăluit în fiecare zi discipolilor săi, în smerenia, naturaleţea şi grandoarea sa.
Încă de la primele imagini pe care Registrele akashice le-au întipărit în mine, încă de la primele cuvinte auzite, am ştiut de îndată că trebuia să mă străduiesc să dezvălui fără ocolişuri impresia reală de Lumină a acestei Prezenţe şi amprenta ei subtilă asupra Conştiinţei noastre colective.
Evocând trei perspective diferite dar care se reunesc în mod surprinzător, această carte a fost scrisă pentru a fi citită în acelaşi fel în care savurăm un parfum. Ea cuprinde esenţe care nu pot fi descoperite printr-o lectură în grabă. Nu are nimic din povestirile cu intrigă sau din antologiile cu capitole numerotate.
Este aici ca să fie citită pe îndelete, astfel încât să atingă coarda cea mai sensibilă din interiorul nostru pentru a o readuce la viaţă şi a-i redescoperi forţa transformatoare.
Parcurgând această carte, unii vor spune desigur că este vorba despre un roman. Să nu credeţi nimic...
Alţii vor susţine că personajele care se regăsesc şi vorbesc în carte nu se aseamănă cu cele menţionate în Scrierile oficiale. Sunt conştient, dar nu mi-am făcut griji pentru acest lucru. Important era să nu trădez ceea ce vedeam, auzeam şi trăiam şi ceea ce îmi călăuzea scrisul zi după zi.
Paginile care urmează nu îşi propun în niciun caz să stârnească polemici. Ele există doar ca să vorbească sufletelor noastre pentru a le încuraja să se deschidă ceva mai mult.