Creierul operează ca un super-computer, evaluând diferite informaţii si reacţionând la ele. Felul în care reacţionăm noi la o anumită experienţă depinde de informaţiile primite de subconştientul nostru, de maniera în care sunt receptate şi interpretate acestea. Atunci când o convingere este acceptată de mintea conştientă ca fiind „reală", ea devine cristalizată sub forma unui program, fiind plasată pe hard discul minţii subconştiente. La fel ca în cazul unui calculator, Terapia Teta numeşte convingerile: „programe", deoarece hard discul minţii subconştiente „pune în aplicare" aceste convingeri, indiferent dacă ele sunt negative sau pozitive.
Un program poate fi util sau nu, în funcţie de mesajul pe care îl conţine şi de felul în care reacţionăm noi la el. De exemplu, dacă am adoptat programul ascuns care ne spune că „nu putem reuşi în viaţă", noi putem pierde tot ce avem, chiar şi după ani de succese; alternativ, noi putem adopta un comportament de autosabotare, pe care îl continuăm fără să ne dăm seama, întrucât programul este inconştient. Aceste tipuri de programe, care se formează cel mai adesea în copilărie, rezidă adânc în interiorul mintii noastre subconştiente, unde aşteaptă oportunitatea de a fi implementate în viaţa reală.
Acesta este inclusiv motivul pentru care, pe măsură ce îşi continuă procesul de învăţare şi de creştere personală, foarte mulţi oameni descoperă că schimbarea şi creşterea nu sunt prietenii lor. În copilărie, foarte multe experienţe ne pot învăţa că schimbarea este dureroasă, sau chiar periculoasă.
Traumele trăite în copilărie - de pildă din cauza schimbării şcolii, a divorţului părinţilor, a morţii unei persoane dragi sau din alte motive - pot cauza formarea unei bule protectoare în jurul subconştientului nostru, pentru a ne izola în acest fel de durere. Pe măsură ce ne maturizăm, noi percepem în continuare procesul de transformare şi de creştere personală (aşa cum sunt înţelese aceste concepte de către mintea occidentală) ca fiind dureroase. Evenimente, precum pierderea sau schimbarea unei slujbe, destrămarea unei relaţii de cuplu sau simplul proces de îmbătrânire fac ca percepţia noastră legată de schimbare să devină din ce în ce mai negativă. Pe măsură ce subconştientul nostru integrează aceste comportamente învăţate (dintre care nu toate ne sunt benefice), el ştie că în adâncurile sale se ascund diferiţi monştri şi că o parte dintre aceste comportamente ar putea fi dureroase dacă ar fi contactate direct, în încercarea de a produce o schimbare pozitivă. De aceea, bula protectoare nu dispare. Cu cât avan¬săm mai mult în vârstă, cu atât mai dificile devin schimbările potenţial dureroase, căci straturile protectoare ale bulei ce înconjoară mintea noastră subconştientă devin din ce în ce mai groase. In aceste condiţii, lucrul cu convingerile reprezintă o modalitate de străpungere a acestor straturi, permiţându-se să creăm schimbări fără dureri în viaţa noastră.
Lucrul cu convingerile ne conferă capacitatea de a elimina şi de a înlocui diferite programe subconştiente negative/ nocive cu altele pozitive/benefice, pornind de la premisa că schimbarea poate fi produsă cu ajutorul celei mai puternice forţe din univers: energia particulelor subatomice. Felul în care este percepută această esenţă depinde de fiecare individ în parte. Unii oameni numesc această esenţă: „Dumnezeu".