Capcana de David Icke - fragment

De-a lungul a peste trei decenii, începând cu momentul în care am pășit în cabinetul clarvăzătoarei Betty Shine în 1990, am fost martorul unor sincronicități aproape incredibile. Aceste experiențe mi-au deschis ochii în multe privințe față de universul în care, repet, presupunem că existăm. A fost, fără îndoială, o aventură extraordinară, marcată de provocări, unele dintre ele cu adevărat semnificative, care au persistat de-a lungul timpului.

Am realizat (mi-am reamintit) că viața este infinită, eternă. Nu este o cursă rapidă, ci o călătorie fără sfârșit, în afara timpului, plină de bucuria veșnică. Moartea nu există - există doar viață. Problemele apar atunci când pierdem din vedere această realitate. Percepția noastră se îngustează, concentrându-se pe ceea ce denumim „viață“ în limita celor aproximativ șaptezeci de ani biblici, perioadă care marchează existența noastră pe această lume, de la naștere până la moarte.

Atenția noastră se concentrează asupra unei aparențe „fizice“ care în realitate nu există, ci este o experiență scurtă și iluzorie. Aspectul iluzoriu al Lumii Fizice prezintă simțurilor umane o „lume“ fantomatică a limitării, a lui „nu pot“ și a lui „nu este posibil“. Din această realitate percepută cu cele cinci simțuri rezultă falsa și fragmentata identitate de sine ce generează etichetele societății umane în funcție de rasă, cultură, sex și orientare sexuală, categorie de venit, „clasă“ socială, politică și toate celelalte, care nu sunt altceva decât aspecte trecătoare cu care noi ne identificăm în mod fals.

Aceste aspecte nu sunt „noi“. Ele reprezintă doar experiențe. Aspectul de „Eu” este altceva. Atunci când se pierde această cunoaștere, apare lumea umană a „trecutului“ și a „prezentului“ iluzoriu pe care o definim drept „istorie“ și vremurile actuale. Trăim într-o epocă în care conștiința confuză și fragmentată a omului modern se străduiește să găsească sens în aspecte pe care le considerăm „reale“, în timp ce, de fapt, acestea nu există; în acest cadru, realitatea virtuală este adesea percepută ca fiind „lumea reală“.

„Eu trăiesc în lumea reală, prietene“ devine deviza celor care se consideră „absolvenți ai universității vieții“, refuzând să accepte posibilitatea altor realități, chiar dacă existența lor se desfășoară într-o „lume“ departe de a fi reală. Reprezintă un ciclu continuu de iluzie care se autoîntreține, închizând percepția printr-un proces în care credința se transformă în realitate percepută, iar realitatea percepută se solidifică în credință. Ne învârtim în acest cerc vicios și până când nu se întrerupe circuitul, nu este posibilă nicio transformare.

Persistența în aceeași paradigmă de autoamăgire nu a adus niciodată schimbări. Cum ar putea, sau cum este posibil să se întâmple astfel de schimbări? Voi rezuma în acest capitol ceea ce am descoperit despre adevărata natură a lumii pe care o vedem și, de aici încolo, voi pătrunde tot mai adânc în lumea pe care nu o vedem, inclusiv în Matrice sau în cadrul simulării în care se urmărește să fim ținuți în robie față de iluziile sale fabricate și care sunt menite să ne despartă de realitatea primordială și nesfârșită de dincolo de limitele impuse de tehnologie.

Cei care se află în spatele coborârii vertiginoase în distopia globală, pe care cărțile mele au prezis-o de atâta timp, știu cum interacționează oamenii cu realitatea și cum ne creăm realitatea cu stările noastre perceptuale. Doar că ei nu vor ca populația să știe una ca asta.

Această dezvăluire ne-ar elibera, iar cei câțiva aleși acumulează și ascund aceste cunoștințe de-a lungul generațiilor într-o rețea globală de societăți secrete pe care eu o numesc Cultul Global. În același timp, ei se descotorosesc și batjocoresc cât pot de mult cunoașterea „ocultă“ (ascunsă) atunci când aceasta pătrunde în societatea umană și fac tot ce pot să îi blocheze circulația în mediul „educației“, al mass-mediei, al științei și al medicinii oficiale.

Ei știu că percepția determină comportamentul și experiența, iar dacă pot controla percepția, au în mâinile lor controlul asupra comportamentului și experienței. Percepție = comportament = experiență, iar comportamentul la nivel colectiv (percepția manifestată) este ceea ce numim societate umană. Dacă reușiți să controlați percepția, veți deține controlul asupra lumii. Acest control se exercită prin programarea conștiinței să perceapă realitatea în modul dorit. Vom vedea că nici măcar percepția vizuală nu este dictată de percepția provenită de la ochi, ci din sfera conștiinței. Unde există această „lume omenească“, așa cum o percepem noi? În conștiința ta și nicăieri altundeva. Cei din Cultul Global știu aceasta, pe când populația-țintă, în proporție covârșitoare, nu știe aceasta, iar acest avantaj colosal încorporat este fundamentul modului în care cei puțini îi controlează pe cei mulți și au făcut întotdeauna aceasta. Obiectivul lor nu vizează numai trupul nostru, ci mai ales conștiința noastră.

Psihologia guvernării
Oamenii evidențiază, pe bună dreptate, existența structurilor de control manifestate prin guverne, al mass-media, corporații și entități ale crimei organizate numite „bănci“ și în sectorul „financiar“. Dacă intrăm tot mai mult în vizuina iepurelui, devine evident că toate aceste elemente, percepute ca fenomene „fizice“, sunt, în realitate, instrumente de modelare a percepției. Totul se reduce la percepție. Este vorba de percepție.

Dacă ai acces la „bani“ ai o anumită percepție; dacă nu ai bani, ai o percepție diferită mai ales asupra propriului tău potențial de a trăi viața la care aspiri. Ceea ce crezi, percepi și ceea ce percepi, trăiești - formează un ciclu continuu de feedback. A percepe și a crede devin astfel concepte care se substituie unul altuia. Comportamentul și experiența sunt întotdeauna rezultatul acestora, oricare ar fi ordinul pe care îl dau ei.

În aparență guvernele și agențiile lor par să ia decizii și să promulge legi care influențează populația, dar, în esență, guvernele dictează populației ce să creadă și să perceapă. Tocmai de aceea, guvernele se află sub stăpânirea unor armate întregi de psihologi specializați pe comportamentul uman.

Păcăleala cu „Covid“ - și aceasta chiar este o păcăleală - este expusă în detaliu în ultimele mele două cărți, Răspunsul (The Answer) și Percepțiile unui nonconformist (Perceptions of a renegade mind). Farsa a fost condusă de psihologi. Toate restricțiile, separările forțate, izolarea și impunerea forțată a purtării de măști nu au nimic de-a face cu protejarea sănătății, însă au legătură cu reconfigurarea percepției pentru ca oamenii să devină ființe obediente, de un conformism neîndoielnic prin implementarea în masă a stării de frică față de un „virus“ fantomă și/sau teama de a nu te conforma măsurilor impuse forțat de autorități drept răspuns la existența unui presupus „virus“ fantomă.

Am studiat tehnicile de control al conștiinței pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic începând cu anii 1990 și am discutat cu mai multe persoane implicate involuntar în programe guvernamentale/ militare/de informații care programau conștiința, cum ar fi mârșavul MKUltra din America de Nord, care a ajuns în atenția publicului (sau o parte din el) în anii 1970.  

Am ascultat povești despre izolare forțată, jocuri ale conștiinței și măști care au fost folosite pe ființe umane  transformate în victime pentru a le dezorienta, a le manipula percepția, a le dezumaniza, a le depersonaliza și a le priva creierul de oxigenul de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta și a procesa informațiile în mod adecvat.

Am fost martorul utilizării acelorași tehnici asupra populației la nivel mondial în epoca „Covid“. Acestea au schimbat conștiința unor mase mari de oameni într-un conformism obedient și ei au renunțat la libertăți, pentru care, în alte vremuri, unii oameni curajoși au luptat mult timp pentru a le instaura, predându-le acum în mâinile unor psihopați care orchestrează evenimentele pentru împlinirea propriilor lor scopuri malefice.

Măștile reprezintă un simbol deja clasic. Nenumărate lucrări științifice au arătat că prin țesătura măștilor poate să treacă ceea ce ei numesc particule virale (voi detalia acest aspect mai pe larg în paginile următoare ale cărții). Unii cercetători au comparat purtarea măștilor cu încercarea de a opri țânțarii folosind un gard de sârmă.